Un potențial război între SUA-Israel și Iran riscă să declanșeze o criză energetică fără precedent, cu efecte resimțite în fiecare colț al economiei globale. Trei giganți europeni sunt primii pe lista țărilor vulnerabile, alături de alte state care se confruntă deja cu dificultăți economice majore.
Giganții europeni, primii pe listă
Germania, cu o economie industrială masivă, se confruntă deja cu costuri energetice ridicate. Sectorul său manufacturier tocmai ieșise dintr-o recesiune, însă o nouă criză globală l-ar putea lovi din nou, cu o forță și mai mare. Nici Italia nu se află într-o poziție mai bună, având un sector industrial la fel de mare și o dependență puternică de petrol și gaze în mixul său energetic. În Regatul Unit, situația are particularitățile ei, deoarece producția de energie electrică depinde de gaze mai mult decât în alte țări din G7. Prețurile gazelor cresc, de regulă, mai rapid decât cele ale petrolului într-o astfel de criză. Constrângerile bugetare limitează drastic sprijinul pe care guvernul britanic îl poate oferi companiilor și cetățenilor.
Efect de domino la nivel global
Dincolo de Europa, vulnerabilitățile sunt poate chiar mai mari. Japonia importă aproximativ 95% din petrolul său din Orientul Mijlociu, iar aproape 90% din acest volum trece prin Strâmtoarea Ormuz, epicentrul unei posibile blocade. Pe fondul deprecierii monedei locale, prețurile alimentelor au explodat deja în arhipelag. Nici marile state în curs de dezvoltare nu sunt ferite. India importă circa 90% din necesarul de țiței, iar jumătate din acesta tranzitează aceeași strâmtoare. Previziunile de creștere economică au fost deja revizuite în jos, în timp ce rupia a atins minime istorice. Turcia, vecină cu Iranul, se pregătește pentru un potențial aflux de refugiați, în timp ce banca centrală a cheltuit deja 23 de miliarde de dolari din rezerve pentru a susține lira. Chiar și statele din Golful Persic, precum Kuweit, Qatar și Bahrain, ar putea avea dificultăți majore în a-și exporta petrolul și gazele.
State la limita supraviețuirii
Pentru unele țări, situația este de-a dreptul critică. În Sri Lanka, instituțiile guvernamentale au fost închise pentru a economisi combustibil și s-a implementat un sistem de raționalizare. Pakistan, care acum doi ani era la un pas de colaps, a redus la jumătate limitele de combustibil pentru agențiile guvernamentale și a interzis instalarea de noi aparate de aer condiționat. În Egipt, veniturile din Canalul Suez și din turism, care însumau aproximativ 20 de miliarde de dolari anual, sunt în cădere liberă. Moneda s-a depreciat cu aproape 9% de la începutul războiului, o problemă uriașă pentru o țară cu datoria externă majoritar în dolari.
Irak, paralizat de blocarea Strâmtorii Ormuz
Poate cea mai dramatică situație se înregistrează în Irak, care a declarat deja forță majoră din cauza blocării Strâmtorii Ormuz. Cifrele sunt brutale. Producția companiei petroliere de stat Basra Oil Company s-a prăbușit de la 3,3 milioane la doar 900.000 de barili pe zi, cantitate destinată exclusiv rafinăriilor interne. Pentru Irak, această situație este catastrofală, în condițiile în care veniturile din petrol reprezintă peste 90% din bugetul național. Pe acest fond, președintele american Trump a declarat că Statele Unite nu au nevoie de Strâmtoarea Ormuz, considerând că libera navigație în zonă este mai importantă pentru Europa, Japonia și China. Între timp, aproape 20 de țări, printre care și România, alături de Emiratele Arabe Unite, Marea Britanie, Franța și Canada, au condamnat situația într-o declarație comună, solicitând Iranului o dezescaladare a conflictului.
