Mihai Popescu, un agent de vânzări în vârstă de 43 de ani, se uită la panoul unei benzinării din Militari. Prețul afișat este 9,20 lei pe litru. „Ieri era 9,14”, mormăie el. Ceea ce mulți șoferi nu știu este că din suma totală plătită la pompă, mai mult de jumătate ajunge direct la stat sub formă de taxe.
Cine încasează banii dintr-un plin de carburant
Din cei 9,20 lei plătiți pe un litru de benzină, o parte considerabilă merge direct la bugetul de stat, sub formă de accize și TVA. Această componentă fiscală este fixă și are cea mai mare pondere în prețul final. Restul sumei se împarte între costul efectiv al petrolului brut, cheltuielile de rafinare, costurile de transport și marja comercială a benzinăriei. Un analist din piață a explicat situația succint: „Dacă ar fi să explici simplu, statul este cel mai mare partener din fiecare plin.” Acest mecanism explică de ce scăderile cotației internaționale a petrolului se reflectă lent la pompă, în timp ce majorările sunt resimțite aproape instantaneu de șoferi. Taxele rămân neschimbate, indiferent de prețul barilului.
Prețul la pompă, un „sandviș” în cinci straturi
Formarea prețului la carburanți poate fi comparată cu un sandviș cu mai multe straturi, unde fiecare element contribuie la costul final. Primul și cel mai important strat este petrolul brut, al cărui preț este stabilit pe piețele globale. Acesta este influențat de factori geopolitici, decizii ale OPEC sau cererea din economiile mari și reprezintă, de regulă, între 40% și 50% din prețul de la pompă. Următorul strat este rafinarea, procesul prin care țițeiul este transformat în benzină și motorină. Costurile de rafinare pot varia, iar marja rafinăriei, cunoscută tehnic drept „crack spread”, este un indicator important. Cel mai utilizat model este „3-2-1 crack spread”, care estimează că din trei barili de țiței se obțin doi barili de benzină și unul de motorină. Al treilea strat, format din transport și distribuție, adaugă câteva procente la costul final, fiind o componentă relativ mică, dar constantă.
Taxele, partea leului din fiecare litru
Componenta fiscală este cea care influențează cel mai mult prețul plătit de șoferi. În România, taxele reprezintă între 45% și 60% din prețul afișat la pompă. Acestea includ acciza, care este o sumă fixă aplicată pe fiecare litru de carburant vândut, și Taxa pe Valoarea Adăugată (TVA) în cotă de 19%, care se aplică la prețul total. Pentru stat, combustibilul este o sursă de venit constantă și sigură, fiind un produs greu de evitat pentru majoritatea populației. Chiar și într-un scenariu ipotetic în care petrolul ar fi foarte ieftin, prețul la pompă nu ar scădea dramatic tocmai din cauza acestor taxe fixe. Șoferul Mihai Popescu simte direct aceste fluctuații în bugetul personal. „Simți. Nu știu de ce crește, dar știu când începe să urce”, spune el.
Cât câștigă de fapt benzinăria?
Contrar percepției generale, marja de profit a benzinăriei este cel mai subțire strat din structura prețului. Aceasta reprezintă de obicei doar 5-10% din costul final pe care îl plătește clientul. În multe cazuri, stațiile de alimentare obțin un profit mai mare din vânzarea produselor din magazin, precum cafea, băuturi răcoritoare sau snacksuri, decât din vânzarea de combustibil. Pentru a înțelege mai bine, la o alimentare în valoare de 100 de lei, distribuția banilor arată astfel:
- Aproximativ 50-60 de lei se duc la stat (acciză și TVA).
- Circa 30-40 de lei acoperă costul petrolului brut și al rafinării.
- Doar 5-10 lei rămân la benzinărie, ca marjă comercială.
