Publicitate
Publicitate

Rețea de avocați cere 7.000 de lire pentru cereri false de azil gay în UK

cereri azil gay

O investigație sub acoperire a scos la iveală o industrie din umbră în Marea Britanie, unde firme de avocatură și consilieri taxează migranții cu mii de lire sterline pentru a-i ajuta să depună cereri false de azil, pretinzând că sunt gay. Migranților li se oferă povești fabricate și sunt instruiți cum să creeze dovezi false pentru a rămâne legal în țară. Ministerul de Interne britanic (Home Office) a reacționat ferm, avertizând că oricine exploatează sistemul va suporta consecințele legii, inclusiv expulzarea.

„Nimeni nu e gay aici”

La un eveniment organizat de Worcester LGBT, un grup de suport pentru solicitanții de azil gay, peste 175 de persoane s-au adunat într-un centru comunitar din estul Londrei. Deși site-ul grupului specifică faptul că doar solicitanții autentici sunt bineveniți, realitatea de la fața locului este diferită. Un bărbat pe nume Fahar a recunoscut în fața unui reporter sub acoperire: „Majoritatea oamenilor de aici nu sunt gay”. Un alt participant, Zeeshan, a fost chiar mai direct: „Nimeni nu e gay aici. Nici măcar 1% nu sunt gay. Nici măcar 0,01% nu sunt gay.”

Pachetul de înșelăciune de 2.500 de lire

Investigația a început la finalul lunii februarie, odată cu contactarea lui Mazedul Hasan Shakil, paralegal la firma Law & Justice Solicitors și fondator al Worcester LGBT. Ulterior, o femeie pe nume Tanisa Khan, consilier la aceeași organizație, l-a contactat pe reporter. Când i s-a spus că nu este gay, ea a răspuns fără ezitare: „Ascultă-mă. Nu există nimeni care să fie real. Există o singură cale de ieșire pentru a trăi aici acum și aceasta este metoda pe care o adoptă toată lumea.” Întâlnirea cu Tanisa a avut loc în dormitorul ei, unde a explicat planul. „În acest moment există o singură cale prin care poți obține o viză și este deschisă”, a spus ea. „Este viza de azil… se bazează pe drepturile omului și se numește caz gay sau de același sex. Nu există nicio speranță pentru altă viză.”

Injecții de slăbit false – 7 semne de alarmă și prețuri de la 130 de lire
RecomandariInjecții de slăbit false – 7 semne de alarmă și prețuri de la 130 de lire

Tanisa a detaliat pachetul de servicii, care costa 2.500 de lire. Ea a subliniat că solicitantul trebuie să memoreze o poveste inventată pentru interviul cu autoritățile. „Tu ești cel care trebuie să meargă și să dea examenul. Eu sunt aici să pregătesc totul pentru tine, dar în cele din urmă tu ești cel care trebuie să meargă acolo.” Ea a asigurat că verificările sunt inexistente. „Nu există niciun control pentru a afla dacă persoana este gay”, a explicat consiliera. „Principalul lucru este ceea ce spui. Trebuie doar să le spui că ‘sunt gay și aceasta este realitatea mea’.” Pachetul includea fabricarea completă a dovezilor. „Abordarea pe care o vom adopta este următoarea: te voi pregăti complet pentru interviu, compilând un pachet cuprinzător pentru tine, inclusiv fotografii cu tine în cluburi, diverse alte dovezi de susținere, o scrisoare de la organizație și scrisori suplimentare de sprijin, astfel încât să fii complet pregătit când te trimit acolo.” Tanisa a promis chiar și aranjarea unor dovezi de natură sexuală: „Îți voi da o scrisoare de la cineva, alături de care vom face câteva fotografii, iar acea persoană va scrie că s-a angajat în relații sexuale fizice cu tine.” Întrebată ce se întâmplă cu soția din Pakistan, ea a răspuns: „Dacă o chemi aici, atunci vom aplica și pentru azilul ei. Odată ce ajunge aici, o putem face lesbiană.”

O firmă de avocatură promite refuzuri „foarte mici” pentru 7.000 de lire

O altă întâlnire a avut loc cu Aqeel Abbasi, consilier juridic senior la firma Connaught Law, situată în districtul juridic al Londrei. Acesta a cerut 7.000 de lire sterline și a promis că șansele de a fi refuzat de Home Office sunt „foarte mici”. Odată suma plătită, firma sa urma să ghideze clientul în procesul de fabricare a dovezilor. „Trebuie furnizate și depuse dovezi de la societățile și cluburile lor”, a spus Abbasi. „Unde merg, unde se află cluburile lor gay.” Când reporterul a întrebat dacă trebuie să meargă într-un club gay, deși nu este homosexual, Abbasi a răspuns amuzat: „Voi face eu niște fotografii de acolo.” El a sugerat găsirea unui partener fals de sex masculin, pentru care firma ar pregăti o poveste credibilă. „Vom pregăti o declarație pentru tine și, odată ce o vei citi, vei înțelege exact cum stă treaba”, a concluzionat el.

O problemă „vastă” confirmată de statistici

Amploarea fenomenului este confirmată de Ejel Khan, fondatorul Muslim LGBT Network, care afirmă că „este o problemă vastă”. El a relatat cum diverse persoane i-au oferit bani pentru scrisori de recomandare, recunoscând direct: „Nu sunt gay, dar vreau să rămân în această țară”. Cifrele oficiale susțin aceste observații. În 2023, cetățenii pakistanezi au reprezentat 42% din totalul cererilor de azil pe motive de orientare sexuală, deși formau doar 6% din totalul solicitanților de azil din Marea Britanie. Aproape două treimi dintre cei care au invocat persecuția pe baza orientării sexuale au primit un răspuns pozitiv în faza inițială în 2023.

Surpriza uriasa in Parlament. Noul Guvern, blocat de AUR. Ce se intampla cu cele 233 de voturi
RecomandariSurpriza uriasa in Parlament. Noul Guvern, blocat de AUR. Ce se intampla cu cele 233 de voturi

Mărturia unui migrant care a renunțat la fraudă

„Ali” (nume protejat), un fost student din Pakistan, a încercat această metodă la sfatul avocatului său. Acesta l-a instruit „să vizitez medicul de familie și să demonstrez că sufăr de depresie, în special din cauza situației cu viza”. Ali a cheltuit peste 10.000 de lire pe avocați și apeluri, a participat la marșuri Pride și a mers în cluburi gay de peste 10 ori pentru a face fotografii ca dovezi. În cele din urmă, a renunțat și s-a întors în Pakistan. Trei dintre prietenii săi au avut însă succes folosind aceeași minciună. „S-au căsătorit chiar și în Pakistan, și-au adus soțiile aici și acum au copii”, a povestit Ali. Chiar și cu noile reguli de imigrație, care prevăd revizuirea cazurilor la fiecare 30 de luni, Tanisa a rămas încrezătoare. Ea a folosit noile măsuri pentru a-și presa clientul. „Au făcut asta acum”, l-a avertizat ea pe reporter. „Cine știe ce altceva ar putea face mâine sau poimâine?” La finalul întâlnirii, a adăugat o rugăminte: „Dacă știi pe cineva care are nevoie de ajutor în viitor, mi-l aduci, nu-i așa?”