Peste 2.000 de tone de aur au fost extrase de pe teritoriul României în ultimele două milenii și jumătate, conform celor mai recente cercetări istorice. Deși ultimele mine de aur și-au oprit activitatea în anii 2000, în ultimii ani au fost identificate noi zăcăminte valoroase de aur și argint, în special în Munții Apuseni.
Patrulaterul Aurifer, sursa a 1.750 de tone de aur
Regiunea auriferă din Munții Metaliferi, cunoscută ca Patrulaterul Aurifer, a fost inima bogățiilor minerale ale țării. Această zonă, cu o suprafață de aproximativ 600 de kilometri pătrați, este delimitată de localitățile Săcărâmb (Hunedoara), Zlatna, Roșia Montană, Abrud și Baia de Arieș (Alba). Geologii confirmă că majoritatea aurului extras în istoria României provine de aici. „Zăcămintele de aur din Munții Metaliferi au reprezentat principala sursă de aur a României (probabil peste 75% din cantitatea totală de aur extrasă de-a lungul istoriei provine din această zonă). La scara întregului lanț carpato-balcanic, această unitate reprezintă o anomalie a metalogenezei aurului și a rămas una dintre cele mai productive regiuni miniere aurifere din Europa și din lume. Cantitatea istorică de aur extrasă din cele aproximativ 60 de zăcăminte epitermale cunoscute din Patrulaterul Aurifer a fost de circa 1.750 de tone”, arată o cercetare a geologilor Gheorghe C. Popescu, Gheorghe Ilinca, Antonela Neacșu și Grigore Verdeș. Și zona Maramureșului a contribuit semnificativ. „Se estimează că aproximativ 125 de tone de aur au fost extrase, de-a lungul istoriei, din peste 20 de structuri mineralizate din districtul Baia Mare. Totuși, această cantitate este probabil subestimată, dacă luăm în considerare că peste 20 de tone de aur au fost extrase numai din câmpul metalogenetic Cavnic, în perioada 1875-1993”, se mai precizează în studiu.
Prada de război a lui Traian: 165 de tone de aur luate din Dacia
Exploatările aurifere din Apuseni au o vechime de mii de ani. Anumiți istorici estimează că, înainte de cucerirea romană, din munți se extrăseseră deja circa 200 de tone de aur. O sursă antică valoroasă este cronicarul bizantin Ioannes Lydus, care în secolul al VI-lea a descris prăzile de război luate de romani. „… Fara (Scythia), țară pe care primul a cucerit-o marele Traianus, punând mâna pe căpetenia geților Decebalus și a capturat aur în greutate de 5.000.000 libre și dublu de argint, în afară de paharele și vasele de neprețuită valoare, turmele de vite și armament, și bărbați luptători excelenți, în număr de peste 500.000 luați cu arme cu tot, precum Criton, care a fost părtaș la război”, scria autorul. Istoricii moderni au interpretat aceste cifre, estimând că Traian ar fi plecat din Dacia cu 165 de tone de aur și peste 330 de tone de argint. După cucerire, romanii au organizat districte aurifere la Alburnus Maior (Roșia Montană), Ampellum (Zlatna) și Auraria Minor (Abrud), extrăgând între 450 și 500 de tone de aur pe durata ocupației.
Cum extrăgeau dacii și romanii aurul fără explozibil
Metodele antice de extracție erau simple, dar eficiente. La început, aurul era adunat direct din natură. „Cele dintâi exploatări aurifere s-au mărginit la strângerea aurului din albiile râurilor și văilor, unde este adus de ape din stâncile de cuarț aurifer, sub forma unor foițe sau fire mici și subțiri, ori sub forma unor firicele sau grăunțe minuscule și strălucitoare”, explica istoricul Ion Rusu Abrudeanu în lucrarea sa „Aurul românesc”, publicată în 1933. Pentru filoanele din interiorul muntelui, tehnica era ingenioasă, deși brutală. „Străbunii noștri, daci și romani, necunoscând pe atunci pulberea explozibilă, făceau galerii în mină și zdrobeau stâncile mari, care conțineau aur, prin încălzire, adică prin foc. Peste bucățile de piatră astfel încălzite turnau apoi oțet și apă, ceea ce făcea sfărâmarea lor mai lesnicioasă”, detalia același istoric.
Mineritul modern de la Imperiul Austriac la naționalizare
După o perioadă mai puțin activă în Evul Mediu, mineritul a fost relansat prin venirea coloniștilor specializați în Transilvania. Zlatna a redevenit un centru minier important. „Zăcămintele de aur din Zlatna au fost exploatate încă din perioada romană. Orașul Zlatna a fost centrul autorității miniere romane și locul de întâlnire al procuratores aurariarum dacicarum. Importanța Zlatnei a fost reluată în secolul al XVIII-lea, însă exploatări ample se dezvoltaseră în regiune încă din secolul al XIII-lea, când nu mai puțin de 36 de cuptoare metalurgice funcționau la Zlatna și Baia de Arieș”, notează studiul geologic. Exploatările moderne au început în secolul al XVIII-lea, sub administrația Imperiului Austriac. Minele din Săcărâmb au produs peste 30 de tone de aur în secolele XVIII-XIX, iar în secolul XX, câmpul minier Barza a generat peste 200 de tone de aur. În perioada comunistă, minele au fost naționalizate, dar producția a scăzut treptat. În 1989 mai funcționau 10 mine de aur, care au fost închise progresiv după 1990 din cauza lipsei de retehnologizare și a fondurilor insuficiente.
Zăcăminte neatinse și proiecte de sute de tone de aur
Aurul din munții României nu s-a epuizat. Există mai multe proiecte miniere care vizează zăcăminte considerabile, deși unele sunt momentan oprite. Proiectul de la Roșia Montană viza extragerea a peste 300 de tone de aur și 1.600 de tone de argint. Pe Valea Rovinei, în județul Hunedoara, un alt proiect estimează un zăcământ de circa 217 tone de aur și 635.000 de tone de cupru. Un al treilea proiect major, la Certeju de Sus, are ca țintă extragerea a peste 63 de tone de aur și aproape 375 de tone de argint pe o perioadă de 16 ani.
