Comitetul Olimpic Internațional (CIO) a anunțat că toate sportivele care vor să participe la probele feminine de la Jocurile Olimpice din Los Angeles 2028 vor fi supuse unor teste genetice obligatorii. Anunțată joi, măsura interzice practic participarea sportivelor transgender și vine după o analiză care a durat mai mulți ani.
O decizie motivată de corectitudine
Președinta CIO, Kirsty Coventry, a explicat raționamentul din spatele noii politici. „La Jocurile Olimpice, chiar și cele mai mici marje pot face diferența între victorie și înfrângere”, a spus Coventry. „Așadar, este absolut clar că nu ar fi corect ca bărbații biologici să concureze în categoria feminină.” Decizia a fost luată în urma controverselor de la Jocurile Olimpice de la Paris din 2024, când politicieni și comentatori au pus la îndoială sexul a două pugiliste. Deși acuzațiile nu au fost dovedite, dezbaterea a determinat CIO să revizuiască politica. Istoric, halterofila Laurel Hubbard a fost prima femeie transgender declarată care a concurat la Jocurile Olimpice, în 2021, la Tokyo.
Gena SRY, testul controversat
Eligibilitatea pentru categoria feminină va fi determinată printr-un screening unic al genei SRY (Sex-determining Region Y), asociată cu dezvoltarea sexuală masculină. CIO susține că aceasta „reprezintă o dovadă foarte precisă că un sportiv a experimentat dezvoltarea sexuală masculină”. Experții ridică însă semne de întrebare. Jaime Schultz, istoric sportiv la Pennsylvania State University, avertizează că un tehnician de laborator de sex masculin ar putea contamina proba, ducând la un rezultat fals pozitiv. Mai mult, prezența genei nu garantează un avantaj. „Au existat momente în care femeile au fost testate pozitiv pentru acest gene SRY, dar corpul lor nu poate răspunde la nivelurile tipic masculine de testosteron, deci nu există un beneficiu atletic real asociat cu acea genă”, explică Schultz. Chiar și omul de știință care a descoperit gena SRY în 1990, Andrew Sinclair, s-a opus folosirii testului pentru a determina sexul biologic. Într-un editorial din 2025, el a scris: „Tot ce îți spune este dacă gena este prezentă sau nu. Nu îți spune cum funcționează SRY, dacă s-a format un testicul, dacă se produce testosteron și, dacă da, dacă poate fi folosit de corp.”
Costuri, confidențialitate și riscul descurajării
Un astfel de screening genetic costă aproximativ 250 de dolari, dar nu este clar cine va suporta cheltuielile. Problemele de confidențialitate sunt de asemenea majore, în condițiile în care țări europene precum Franța și Norvegia interzic deja testele genetice care nu au scop medical sau de cercetare. Erika Lorshbough, directoarea executivă a organizației interACT, care apără tinerii intersex, se întreabă ce presupune procesul de apel. „Un proces de genul acesta se va lovi de toate aceleași lucruri spinoase… va implica acest lucru o examinare a corpului unei fete? Va necesita teste biomedicale suplimentare?” Impactul ar putea depăși sfera sportivilor de elită. „Dacă o femeie suspectează că s-ar putea să nu treacă acest screening, ar putea fi descurajată să urmeze o carieră sportivă în întregime”, avertizează Jaime Schultz. „Nu afectează doar persoanele care sunt testate, ci afectează toate sportivele.”
Context politic și istoria verificărilor
Decizia CIO vine într-un moment în care participarea sportivilor trans este un subiect politizat în Statele Unite, gazda Jocurilor din 2028. Până în prezent, 27 de state americane au legi care interzic fetelor trans să participe în sporturile de echipă la școlile finanțate public. În februarie 2025, președintele Trump a emis un ordin executiv pentru a interzice femeilor trans să concureze în echipele feminine, iar purtătorul de cuvânt de la Casa Albă, Karoline Leavitt, a susținut pe Twitter că ordinul său executiv „a făcut ca acest lucru să se întâmple”. Președinta CIO, Kirsty Coventry, a respins orice sugestie de influență politică. „Aceasta a fost o prioritate pentru mine cu mult înainte ca președintele Trump să intre în al doilea mandat”, a declarat ea. „Nu a existat nicio presiune asupra noastră pentru a livra ceva, de la nimeni din afara mișcării olimpice.” Verificarea sexului sportivelor nu este o noutate. Femeile au fost supuse unor examinări ginecologice invazive încă de acum un secol, iar între anii 1960 și 1990, CIO a cerut teste cromozomiale, o cerință la care a renunțat în 1999.
