Widow’s Bay, noul serial horror-comedie de la regizorul The Bear

Widow's Bay

Regizorul Hiro Murai, cunoscut pentru seriale precum „The Bear” și „Atlanta”, lansează un nou proiect pentru Apple TV+. Producția, intitulată „Widow’s Bay”, este o comedie-horror și îl are în rolul principal pe actorul Matthew Rhys.

O combinație neașteptată de groază și comedie

Acțiunea serialului se desfășoară într-un orășel pitoresc de pe o insulă, situat la 40 de mile de coasta New England. Comunitatea este izolată, fără Wi-Fi și cu semnal slab la telefon, iar localnicii superstițioși sunt convinși că insula este blestemată. Exact când primarul Tom Loftis (Matthew Rhys) reușește să atragă turiști, superstițiile se dovedesc a fi reale. Murai consideră provocarea de a îmbina cele două genuri drept motorul proiectului. „Ideea de a combina groaza și comedia a fost întotdeauna interesantă pentru mine. Este ceva cu care ne-am jucat puțin și în «Atlanta»”, mărturisește regizorul. El crede că cele două genuri sunt strâns legate. „Am auzit și alți oameni spunând asta, dar chiar cred că groaza și comedia sunt conectate în mod ciudat. Este vorba despre acumularea tensiunii și despre cum anume o eliberezi. Dar este și foarte greu de realizat bine. Cred că uneori groaza și comedia se pot submina reciproc. Dacă groaza nu este serioasă, atunci nu ești cu adevărat speriat. Iar dacă este prea înfricoșător, se cam pierde din comedie.”

Un scenariu păstrat mai bine de un deceniu

Povestea din spatele serialului are o istorie proprie. Scenariul a fost scris de Katie Dippold cu mai bine de zece ani în urmă, fiind textul cu care a aplicat pentru un post la serialul „Parks and Recreation”. Documentul a rămas într-un sertar până când contextul a devenit favorabil. „Este ceva ce ea a păstrat pentru o perioadă foarte lungă de timp, dar odată cu apariția tuturor serialelor de jumătate de oră pline de aventură din ultimii 10 ani, ea l-a restructurat și a încercat să-l reconstruiască într-un mod diferit”, explică Murai. Farmecul scenariului l-a cucerit imediat pe regizor. „Scenariul lui Katie era atât de unic, pur și simplu nu mai citisem nimic care să semene cu el. Părea despre oameni reali care au trecut prin lucruri reale, dar în același timp atingea o eră mai veche a televiziunii. Ceva legat de structura primăriei și de acest mediu de lucru. Și se simțea nostalgic, dar fără a deveni siropos.”

Provocări la filmare și o furtună perfectă

Realizarea producției a implicat dificultăți tehnice, în special în ceea ce privește efectele practice. Într-un interviu, Hiro Murai a detaliat una dintre cele mai mari provocări de pe platourile de filmare. „Fără a da spoilere, avem mult de lucru cu o furtună în acest sezon, ceea ce, pe hârtie, a fost întotdeauna foarte intimidant pentru mine, doar pentru că aceste lucruri sunt foarte greu de simulat și de realizat practic.” Eforturile echipei au dus la un rezultat satisfăcător. „Dar am construit totul într-un mod în care am fost foarte mulțumit de rezultate. A fost o bătaie de cap, dar a fost un lucru foarte distractiv de încercat. A fost o producție la o scară atât de mare, cu sarcina de a plasa un întreg episod în interiorul unei furtuni.”

Inspirația regizorului și lecțiile din „Atlanta”

Hiro Murai este un fan al comediei „The Chair Company” de la HBO și a revăzut recent serialul clasic al anilor ’90 „Dawson’s Creek”. El vede în această producție mai mult decât o dramă pentru adolescenți, considerând-o „o mică nostalgie a anilor 2000, dar este și o meta-dramă pentru adolescenți care s-a simțit foarte ancorată în timpul său”. Regizorul adaugă: „Și, doar ca artefact cultural, a fost foarte distractiv să mă întorc la el. Eram la facultate când era difuzat serialul.” Experiența acumulată cu serialul „Atlanta” i-a oferit libertatea de a încălca regulile. „«Atlanta» este un format de jumătate de oră și este structurat oarecum ca un sitcom”, spune el. „Dar la vremea aceea, nu știam cu adevărat care sunt așteptările de la o comedie de jumătate de oră. Când îl făceam, eram într-o situație de tipul «ignoranța este o binecuvântare», făceam lucruri care ni se păreau interesante și apoi încercam să le facem să se potrivească formatului. Așa am învățat la acel serial cât de flexibil și elastic este acest format. Atâta timp cât ai o poveste interesantă și personaje interesante, poți scăpa cu aproape orice.”