O ieșire pe cont propriu poate fi o ocazie de a cunoaște oameni fără obligația de a pleca acasă cu un număr de telefon. Alegerea unui loc unde se poate vorbi, o întrebare simplă și atenția la reacția interlocutorului sunt pașii recomandați de specialiștii în dating, adică în întâlniri romantice.
Pentru cei obosiți de aplicații și de conversații online care nu duc nicăieri, întâlnirile față în față oferă o altă cale de a socializa, potrivit Cosmopolitan. Există însă o diferență: abordarea unui necunoscut nu pornește de la un interes reciproc deja exprimat.
Locul și ora pot face conversația mai ușoară
Kelsey Wonderlin, terapeută și coach de dating, recomandă revenirea într-un local preferat. Așa se pot lega treptat relații cu personalul și cu ceilalți clienți obișnuiți. Găsirea unui spațiu în care cineva se simte bine primit poate cere mai multe încercări.
Julie Nguyen, coach de dating certificat la Hily Dating App, propune locuri care oferă firesc subiecte de discuție: un bar cu muzică suficient de liniștită pentru conversație, o cafenea de cartier sau un eveniment local unde pot reapărea aceleași persoane. Frecventarea lor constantă lasă familiaritatea să se construiască.
Contează și momentul. Michelle Herzog, terapeută și expertă în dating, recomandă intervalul de happy hour sau serile din timpul săptămânii, când ritmul este mai lent. Un local aproape gol oferă puține ocazii de interacțiune, dar nici aglomerația și zgomotul unei nopți de sâmbătă nu ajută la cunoașterea cuiva.
Telefonul lăsat deoparte face loc contactului vizual
Logan Mahan, editor la Take It From a Woman, observă că telefonul și căștile pot transmite celor din jur indisponibilitate pentru conversație. Verificarea orei sau deschiderea automată a aplicațiilor pot deveni modalități de a părea ocupat atunci când apare disconfortul de a sta singur într-un loc public.
Recomandarea ei este ca telefonul să rămână deoparte măcar din când în când. O carte poate oferi un sprijin în momentele stânjenitoare și chiar un subiect pentru cineva care dorește să intre în vorbă. Totuși, lectura fără nicio privire în jur poate descuraja apropierea la fel ca ecranul.
Herzog propune câteva gesturi prin care disponibilitatea pentru discuție devine mai vizibilă:
- Poziționarea cu fața spre ceilalți, în locul retragerii într-un colț sau al aplecării peste telefon.
- Păstrarea unei posturi fără brațele încrucișate, contact vizual ocazional și un zâmbet atunci când ceva amuză în mod sincer.
- O bijuterie ori o haină aparte, o carte cu o copertă interesantă sau o șapcă a unei echipe sportive, care îi pot oferi altcuiva un punct de pornire.
Mahan sugerează inclusiv contactul vizual cu o persoană aflată în cealaltă parte a încăperii, ca semnal că a fost observată și că există deschidere pentru conversație.
Prima discuție poate porni de la ceva foarte simplu
Barurile, cafenelele și alte spații sociale oferă subiecte chiar în imediata apropiere. Mahan recomandă o observație sau o glumă despre echipa sportivă discutată în jur, un compliment pentru o jachetă urmat de întrebarea de unde provine ori o întrebare despre cocktailul comandat de cineva.
Herzog preferă cererile mici de recomandări: ce băutură comandă de obicei interlocutorul sau dacă a încercat mâncarea. O asemenea întrebare pune puțină presiune și îi permite celuilalt să încheie ușor schimbul dacă nu este interesat.
Nguyen sugerează folosirea unei experiențe comune. Poate fi o întrebare despre un traseu de drumeție sau o discuție despre o carte la un eveniment cu autorul. Punctul de pornire rămâne accesibil, fără o abordare agresivă, foarte specializată ori explicit seducătoare.
Blaine Anderson, pețitoare și coach de dating, fondatoarea Dating by Blaine, spune că unele femei așteaptă inițiativa unor bărbați care, la rândul lor, ezită să le abordeze de teamă să nu pară deranjanți. Nguyen arată că primul pas poate însemna doar un zâmbet, o privire sau o conversație scurtă.
Nici replica perfectă nu este o condiție, explică Anderson. O prezentare directă este suficientă pentru început. Pentru cine se simte în largul său, o altă variantă este exprimarea simplă a atracției și a dorinței de a saluta persoana respectivă.
O conversație deja începută cere atenție la moment
Intrarea într-o discuție din apropiere funcționează diferit de abordarea unei persoane singure. Mahan recomandă să fie ascultat contextul: un album nou, un film sau o echipă sportivă pot oferi o deschidere, dar o conversație intimă trebuie lăsată în pace.
Momentul potrivit este o mică pauză. Intervenția poate începe politicos, recunoscând că subiectul a fost auzit din apropiere, înainte de a adăuga o opinie. Mahan spune că, în nouă din zece asemenea încercări ale sale, oamenii au fost receptivi și bucuroși să discute. Cifra descrie experiența ei personală, nu o probabilitate garantată pentru oricine.
Dacă abordarea unui alt client pare dificilă, conversația poate începe cu barmanul, cu condiția ca acesta să nu fie ocupat. Mahan explică faptul că barmanul ar putea cunoaște persoana care a atras atenția sau ar putea include alți clienți în discuție.
O seară reușită nu depinde de obținerea unei întâlniri
Ieșitul singur permite alegerea unei activități după propriul interes, fără grija că prietenii nu se simt bine, explică Nguyen. Programul poate fi ales fără negocieri cu grupul, iar plecarea poate avea loc când dorește persoana care a ieșit.
Despre această libertate de alegere, Julie Nguyen spune: „Există ceva cu adevărat reconfortant în a alege o experiență pur și simplu pentru că te interesează.”
Herzog recomandă evaluarea serii după plăcerea experienței și după confortul exersat în propria companie. Concentrarea exclusivă pe găsirea unui partener poate pune presiune pe interacțiuni și poate duce la dezamăgire, avertizează terapeuta.
Locul unei eventuale întâlniri în planul serii este descris astfel de Nguyen: „Să cunoști pe cineva ar trebui să fie cireașa de pe înghețată, nu întregul desert.”
Deschiderea poate include și persoane față de care nu există atracție romantică. O nouă prietenie ar putea aduce ulterior o prezentare către cineva singur sau o invitație la o petrecere unde apar alte cunoștințe.
Un refuz, o discuție stângace și disconfortul de după sunt posibilități reale. Nguyen recomandă ca fiecare schimb să nu fie evaluat doar prin disponibilitatea celuilalt pentru o relație. Despre felul în care este interpretată o asemenea interacțiune, ea adaugă: „Nu trebuie să se transforme într-o poveste mai mare despre tine.”
Interesul se vede și în răspunsul celuilalt
După primul pas, atenția se mută la reciprocitate. Nguyen recomandă observarea unor gesturi concrete, care pot indica disponibilitatea pentru discuție:
- Persoana își scoate căștile și privește interlocutorul.
- Pune la rândul său întrebări, participând la schimb.
- Își orientează corpul spre persoana cu care vorbește.
Dacă, în schimb, interlocutorul pare distras, răspunde monosilabic sau încearcă să revină la activitatea sa, recomandarea este încheierea conversației, fără insistențe.
