Timothy HoYuan Chan, un doctorand diagnosticat cu autism, demontează miturile despre persoanele care nu pot vorbi, o comunitate ce reprezintă o treime dintre persoanele autiste. Deși nu a învățat niciodată să vorbească, el comunică folosind tehnologia și își dedică cercetarea neurodiversității.
Diagnosticat la trei ani și trei luni, Timothy a prezentat semne încă de la 15 luni. Nu se uita la oameni, nu răspundea la nume și alinia jucăriile în loc să se joace cu ele. Punctul de cotitură a venit la nouă ani, când a început să comunice prin tastare asistată, folosind un dispozitiv numit Lightwriter, care redă vocal ceea ce scrie. Datorită acestei metode, a susținut un discurs TEDx și și-a scris autobiografia. În Australia, în 2022, erau 290.900 de persoane cu autism, iar aproximativ o treime dintre acestea sunt non-verbale.
Cum comunică o persoană non-verbală
Deși a urmat terapie comportamentală și logopedie, Timothy nu a reușit să vorbească. Schimbarea a apărut odată cu învățarea unei metode alternative de comunicare. El tastează pe un dispozitiv cu tastatură, iar o altă persoană îi atinge umărul în acest timp. „Această atingere mă ajută să fiu conștient de corpul meu și mă ajută să mă concentrez pe comunicarea mesajului meu”, explică el. Acest sprijin fizic îi oferă feedback despre poziție și mișcare, ajutându-l să indice imagini, să scrie sau să tasteze, în timp ce însoțitorii îl ajută să se concentreze și să rămână calm.
Mitul 1: Nu folosesc și nu înțeleg limbajul
Multe persoane autiste non-verbale înțeleg și folosesc limbajul, chiar dacă nu prin vorbire. Ele sunt, de fapt, verbale. Timothy mărturisește că la început percepea vorbirea ca pe un set de sunete fără sens. „Sunt un gânditor vizual și îmi percep lumea în imagini și poze”, spune el. În jurul vârstei de șase ani a înțeles că vorbele reprezintă lucruri și sunt folosite pentru a comunica. Din cauza diferențelor senzoriale și de mișcare, aceste persoane au nevoie de sprijin pentru a-și exprima gândurile.
Mitul 2: Nu au empatie și nu înțeleg perspectivele altora
Persoanele autiste, în special cele cu nevoi complexe de comunicare, necesită mai mult timp pentru a decoda și a înțelege experiențele. Cu efort și răbdare, mulți pot dezvolta empatie. O metodă eficientă o reprezintă „poveștile sociale”, care îi învață despre diverse situații și cum să participe la ele. De exemplu, la întâlnirea cu o persoană nouă, o astfel de poveste îi ajută să știe la ce să se aștepte, cum să se așeze la o distanță confortabilă sau cum să comunice atunci când se simt suprasolicitați și au nevoie de spațiu pentru a se calma.
Mitul 3: Comportamentele repetitive sunt fără motiv
Luminile puternice sau zgomotele dintr-un mediu aglomerat pot provoca o suprasolicitare senzorială și un disconfort major. Pentru a gestiona acest stres, persoanele autiste non-verbale folosesc strategii de auto-reglare. Acestea includ legănatul, fredonatul pentru a bloca senzațiile copleșitoare sau rotirea pentru a-și restabili echilibrul. Când aceste strategii nu sunt suficiente, pot apărea comportamente precum țipetele, fuga sau crizele nervoase. Acestea nu sunt un semn de proastă purtare, ci o reacție la sentimente de nesiguranță și anxietate extremă. Un spațiu liniștit le permite să se calmeze și să recapete controlul. Timothy are o rugăminte simplă pentru cei din jur: „vă rugăm să ne întâmpinați la jumătatea drumului. Acordați-ne timpul și spațiul necesar pentru a procesa și a ne gândi cum să răspundem.”
