Un studiu realizat de un economist de la Universitatea Yale susține că ponderea forței de muncă în Produsul Intern Brut va ajunge la zero odată cu dezvoltarea inteligenței artificiale generale (AGI). Potrivit lui Pascual Restrepo, profesor asociat de economie, majoritatea locurilor de muncă nu vor fi automatizate pentru că nu sunt suficient de importante pentru a justifica efortul, însă salariile vor fi complet decuplate de creșterea economică.
Munca esențială versus munca suplimentară
Analiza, intitulată „We Won’t Be Missed: Work and Growth in the AGI World”, face o distincție clară între două tipuri de muncă. Pe de o parte se află munca de tip „bottleneck” (gâtuire), considerată esențială pentru creșterea economică: producția de energie, mentenanța infrastructurii, progresul științific și securitatea națională. De cealaltă parte este munca „suplimentară”, care include activități precum artele și meșteșugurile, suportul pentru clienți, ospitalitatea, designul, cercetarea academică și chiar activitatea economiștilor profesioniști. Restrepo argumentează că economia va automatiza în cele din urmă toate sarcinile esențiale folosind resurse de calcul, dar va ignora munca suplimentară. Joburile din ospitalitate sau cele care implică interacțiune socială intensă ar putea supraviețui nu datorită unei calități umane unice, ci pentru că resursele de calcul necesare pentru a le replica nu ar justifica investiția. „Aceste domenii ar putea continua să ofere muncă familiară și plină de sens”, scrie economistul.
Salariile, decuplate de creșterea economică
Studiul aduce o concluzie sumbră legată de venituri. Într-o lume dominată de AGI, salariile ar deveni complet decuplate de PIB. În prezent, pe măsură ce economia crește, muncitorii beneficiază de salarii mai mari. În economia post-AGI, această legătură dispare. Odată ce sistemele AI preiau sarcinile esențiale pentru creștere, expansiunea economică va fi determinată exclusiv de adăugarea de resurse de calcul. Valoarea muncii umane nu va mai fi măsurată prin contribuția la creștere, ci prin costul înlocuirii ei cu putere de calcul, un plafon care pe termen lung este foarte jos. Cea mai dură concluzie a lucrării este că partea forței de muncă din PIB converge spre zero. Resursele totale de calcul din economie ar putea ajunge la 10⁵⁴ de operațiuni pe secundă (flops), în timp ce puterea de calcul a tuturor creierelor umane combinate se ridică la aproximativ 10¹⁸ flops. „Majoritatea veniturilor vor reveni proprietarilor de resurse de calcul”, concluzionează studiul.
Cine va deține resursele de calcul
Întrebarea fundamentală a erei AGI devine cine deține aceste resurse de calcul. Larry Fink, CEO-ul BlackRock, a avertizat că inteligența artificială „amenință să repete acest model la o scară și mai mare – concentrând bogăția în rândul companiilor și investitorilor poziționați să o captureze”. El a subliniat că primii 1% dintre gospodăriile din SUA dețin acum mai multă avere decât cei 90% de la bază, iar AI va exacerba probabil această discrepanță, mai ales că 40% dintre americani nu au o expunere semnificativă la piețele de capital. Restrepo notează că există două soluții posibile. „O abordare este redistribuirea acestor câștiguri prin venit universal. O alta este tratarea resurselor de calcul ca o resursă publică – asemănătoare pământului sau capitalului natural – și distribuirea largă a randamentelor sale”.
Inegalitatea pe termen scurt și tranziția bruscă
Studiul identifică două moduri de automatizare: unul treptat, limitat de hardware-ul disponibil, și altul brusc și destabilizator, determinat de progresele algoritmice, care seamănă cu momentul actual. „Inegalitatea poate crește brusc: muncitorii ale căror sarcini nu pot fi încă automatizate se bucură de prime salariale temporare mari, în timp ce alții se confruntă cu scăderi bruște de salarii pe măsură ce ale lor sunt automatizate”, scrie Restrepo. Un exemplu concret este vizibil în construcția de centre de date. Muncitorii de pe aceste șantiere câștigă în medie 81.800 de dolari anual, cu 32% mai mult decât cei din alte proiecte. Anumiți electricieni pot ajunge la venituri de 260.000 de dolari pe an, în condițiile în care lucrările electrice reprezintă între 45% și 70% din costurile totale de construcție. Se estimează că SUA vor avea nevoie de 300.000 de electricieni noi în următorul deceniu, pe lângă înlocuirea celor 200.000 care se vor pensiona.
„Nu ne va simți nimeni lipsa”
Titlul studiului surprinde perfect miza existențială a economiei AGI. Munca a oferit de-a lungul istoriei nu doar venit, ci și un sens al contribuției la bunăstarea societății. „Istoric, munca oferea nu doar venit, ci și recunoașterea faptului că eforturile cuiva îmbunătățeau bunăstarea societății”, scrie Restrepo. Acesta adaugă: „Munca le dădea oamenilor sentimentul că li s-ar simți lipsa. Într-o lume AGI, această legătură este tăiată.” Dacă astăzi jumătate din forța de muncă ar dispărea, economia s-ar prăbuși. În lumea AGI, concluzionează autorul, nu ne-ar simți nimeni lipsa.
