Săptămânile de lucru de 80 de ore reprezintă un risc de sănătate publică, într-o lume unde „a fi mereu ocupat” a devenit o normalitate. Echilibrul dintre viața profesională și cea personală este o condiție esențială pentru sănătate, nu un moft. Specialiștii atrag atenția asupra pericolelor culturii muncii excesive și a epuizării profesionale, cunoscută drept burnout.
Discuția despre acest fenomen este adusă în prim-plan de Mădălina Coman, lector universitar în cadrul departamentului de Sănătate Publică de la Universitatea Babeş-Bolyai. Ea explică modul în care noile generații schimbă percepția asupra muncii și de ce pauzele sunt vitale pentru a ne proteja sănătatea fizică și psihică.
Generația Z schimbă regulile
Tinerii din Generația Z au o viziune diferită asupra echilibrului dintre muncă și viața personală, comparativ cu generațiile anterioare. Aceștia pun un accent mult mai mare pe stabilirea unor limite clare, pe flexibilitate și pe protejarea timpului personal. Mădălina Coman subliniază că aceste cerințe nu sunt simple capricii. „Gen Z pune explicit pe masă teme pe care generaţiile anterioare le trăiau, dar le verbalizau mai puţin: flexibilitate, sănătate mintală, dreptul la deconectare şi refuzul sacrificiului nelimitat pentru carieră. sănătăţii publice, însă, echilibrul muncă-viaţă nu este „un moft al tinerilor”, ci un determinant de sănătate pentru toată lumea, indiferent de anul de naştere”, spune Mădălina Coman.
Puterea micro-pauzelor pentru a evita epuizarea
Pauzele scurte luate în timpul programului de lucru sunt vitale pentru a preveni epuizarea, ajutând la reducerea stresului și la menținerea concentrării. Eficiența acestora este susținută de studii științifice. „Studiile despre micro‑pauze arată că pauzele scurte în timpul programului reduc oboseala, cresc vigoarea şi pot chiar îmbunătăţi performanţa, mai ales în activităţi monotone sau de birou. Cercetările recente arată că atunci când oamenii iau mai multe micro‑pauze pe parcursul zilei, ajung seara mai puţin epuizaţi şi dorm mai bine”, explică Mădălina Coman. Cele mai eficiente pauze sunt cele care deconectează complet mintea de la sarcinile de serviciu. Pauzele mai lungi, de 30-60 de minute, petrecute „offline” prin activități precum cititul sau o plimbare, sunt și mai valoroase. Cercetările confirmă că expunerea la natură în timpul pauzelor are un efect de recuperare superior celui obținut prin navigarea pe rețelele de socializare, care oferă doar o detașare parțială.
Cultura „hustle” un factor de risc colectiv
Glorificarea muncii excesive, cunoscută drept „hustle culture”, este considerată un pericol real de către specialiști. Mesajele care promovează săptămâni de lucru de 70-80 de ore sau renunțarea la zilele libere au un impact negativ asupra sănătății publice. „Ca specialist în sănătate publică, privesc hustle culture ca pe un factor de risc colectiv. Mesajele de tip „no days off”, „sleep is for the weak” sau glorificarea săptămânilor de 70-80 de ore transmit ideea că valoarea noastră ca oameni se măsoară în cât muncim, nu în cât trăim. OMS a recunoscut burnout‑ul ca fenomen ocupaţional în ICD‑11 (Clasificarea Internațională a Maladiilor), legat direct de stresul profesional cronic negestionat”, afirmă Mădălina Coman. Această mentalitate este asociată cu stres cronic, epuizare, anxietate și depresie, iar rețelele de socializare amplifică presiunea, creând impresia că toți ceilalți muncesc mai mult.
Anxietatea legată de timp
Nevoia constantă de a fi productiv ascunde adesea o frică de a pierde oportunități, cunoscută sub numele de „time anxiety” sau anxietate legată de timp. Această teamă afectează capacitatea de a ne relaxa și de a trăi în prezent. „Persoanele cu „time anxiety”, frica legată de trecerea timpului, tind să îşi planifice excesiv timpul, să se simtă vinovate când se odihnesc şi să aibă dificultăţi reale în a are prezent. Trăim într-o cultură în care valoarea personală este legată obsesiv de performanţă, iar social media întăreşte mesajul că „ceilalţi produc mai mult, se mişcă mai repede, bifează mai multe””, povesteşte Mădălina Coman. Un echilibru real nu înseamnă o împărțire perfectă a timpului, ci capacitatea de a munci și trăi într-un mod care permite odihnă, prezență și control asupra propriei vieți.
