Antreprenorii, investitorii și companiile expuse în același timp la bursă, imobiliare și creditare se află în zona de risc indicată de Robert Kiyosaki și Satyajit Das. Cei doi descriu o acumulare de factori care poate duce la o corecție sistemică, pe fondul evaluărilor excesive, al datoriei record și al unei noi frenezii investiționale în inteligența artificială.
Presiunea nu mai este concentrată într-un singur segment, ci se vede în toate marile clase de active. În imobiliare, evaluările depășesc justificarea veniturilor cu până la 50%. Pe burse, activele se tranzacționează semnificativ peste mediile istorice. În același timp, datoria națională a SUA se apropie de 39,5 trilioane de dolari, iar datoria gospodăriilor americane a ajuns la un maxim istoric de 18,8 trilioane de dolari. Într-un asemenea context, orice înăsprire a condițiilor de finanțare ar lovi simultan bilanțurile publice și private.
Robert Kiyosaki descrie riscul în termeni direcți: „Cea mai gravă prăbușire din istorie.” Într-o altă formulare, același autor afirmă: „Totul e o bulă.” Ideea centrală este că supraevaluarea nu mai este limitată la o singură zonă a pieței. Potrivit Financiarul, inclusiv investițiile în inteligența artificială au ajuns la o dimensiune care depășește reperele ultimelor două episoade speculative majore: sunt de aproximativ 17 ori mai mari decât cele din perioada bulei dot-com și de circa patru ori peste dimensiunea pieței ipotecare care a precedat criza din 2008.
Acest efect se vede deja și în felul în care este distribuit capitalul în marile companii. Chiar și cele mai mari firme de tehnologie direcționează sume foarte mari către proiecte de AI, ceea ce reduce numerarul disponibil pentru dividende și răscumpărări de acțiuni.
În economia reală, apar deja semne clare de stres în consumul susținut prin credit. În SUA, 61% dintre deținătorii de carduri de credit își rostogolesc datoriile. Mai mult de unul din trei a fost nevoit să sară peste mese în ultimul an din cauza presiunilor financiare. Pentru companii, acest tablou înseamnă risc de lichidări, restrângere a finanțării și comprimare a cererii.
Satyajit Das rezumă aceeași situație printr-o formulare care mută atenția de la sectoare separate la întregul sistem: „Bula tuturor lucrurilor.” În următoarele trimestre, reperele urmărite rămân costul datoriei, susținerea evaluărilor prin venituri reale și ritmul în care capitalul continuă să fie absorbit de inteligența artificială.
