Emma Bord, o antrenoare personală în vârstă de 41 de ani și mamă a trei copii, a finalizat o performanță de excepție. Pentru a-și marca aniversarea de 40 de ani, ea a alergat șase maratoane din seria World Marathon Majors în doar douăsprezece luni. Seria a inclus cursele de la Tokyo, Boston, New York, Londra, Berlin și Chicago.
De la un pariu la o performanță mondială
Povestea ei cu alergarea a început devreme, dar fără planuri de performanță. „Am început să alerg cu tatăl meu la sală când aveam vreo 11 ani,” își amintește Emma. Prima cursă serioasă a venit la universitate, când a fost provocată să participe la Maratonul Londrei din 2005. A terminat cursa în cinci ore și 12 minute, dar experiența a fost una dificilă. „Cursa aceea a fost o adevărată luptă!,” mărturisește ea. „Îmi amintesc că am trecut de Tower Bridge și am simțit că nu mai pot continua, dar am reușit să termin.”
Pregătirea pentru acel prim maraton a fost departe de a fi ideală. „Mă uit în urmă la primul meu maraton și râd – nu aș fi putut fi mai puțin pregătită! Nu am purtat ceas, nu am luat geluri energizante și am făcut o inflamație la tibie la jumătatea antrenamentului, așa că am înotat de câteva ori pe săptămână și am presupus că va fi de ajuns. Habar n-aveam, dar, într-un fel, a fost și frumos așa.”
Maternitatea și noua motivație
O schimbare majoră a avut loc în 2016, odată cu nașterea primului copil. După ce fiica ei a petrecut o perioadă în unitatea de terapie intensivă neonatală, Emma a primit un loc la semimaratonul Royal Parks și a decis să alerge pentru a strânge fonduri. „A fost aproape o coincidență fericită că aceste două schimbări majore din viața mea s-au întâmplat simultan,” povestește ea. Alergatul a devenit o necesitate. „Deși mereu mă bucurasem de spațiul mental pe care mi-l oferea alergatul, odată ce am avut-o pe fiica mea, a devenit și mai important să găsesc acel timp pentru mine. Și credeți-mă, ironia nu-mi scapă, căci pe măsură ce am devenit mai ocupată ca niciodată, a trebuit să-mi fac timp și pentru alergat!”
Acum, copiii sunt cei mai mari susținători ai săi. „Uneori îmi doresc să fi început să alerg mai devreme. Când văd influenceri de 20 de ani care se apucă de asta, regret că nu am avut mai mult timp să mă dedic – dar, pe de altă parte, acum folosesc alergatul într-un mod diferit, iar «de ce-ul» meu este altul. Copiii mei sunt atât de implicați în alergările mele, mă întreabă mereu cum mă descurc și ce maraton urmează.” Ea adaugă: „Când văd copiii entuziasmați de alergat, este uimitor, și despre asta ar trebui să fie vorba.”
Accidentul care a schimbat totul
Seria celor șase maratoane nu a fost planificată. „Nu mi-am propus niciodată să alerg șase maratoane într-un an,” dezvăluie Emma. Totul a pornit de la dorința de a alerga la New York la 40 de ani. „Am fost uimită de cât de incredibil a fost să alerg un maraton în altă țară – este o experiență atât de uimitoare. Auzisem de maratoanele majore, dar nu am considerat niciodată că ar fi ceva ce aș putea face – la urma urmei, uram zborul!”
În spatele determinării sale se află însă o motivație puternică, născută dintr-un eveniment dramatic. „În 2019, soțul meu a avut un accident îngrozitor,” povestește Emma. „Practic (credem noi) a avut o criză și a căzut la ieșirea din duș, lovindu-se cu capul de noptieră. Ceea ce am văzut nu pot descrie. Îi țâșnea sânge din cap, avea convulsii și nu știa cine sunt. Medicii de pe ambulanța aeriană au trebuit să-l inducă în comă pentru a-i proteja creierul. A fost cel mai stresant moment din viața mea, dar nu încape îndoială că răspunsul lor rapid i-a salvat viața. Și de aceea, de fiecare dată când antrenamentul părea greu, sau nu voiam să mă urc în avion, sau eram accidentată, mă gândeam doar la banii pe care îi strângeam – și am trecut prin acel moment oribil, așa că pot trece și prin asta.”
Sfaturi pentru viitorii maratoniști
Pe baza experienței sale, Emma Bord oferă câteva sfaturi esențiale pentru oricine se pregătește de un maraton. În primul rând, recomandă să uiți de cronometru: „Nu te stresa cu privire la cât de repede sau cât de departe alergi. Doar bucură-te. Punerea presiunii timpului distruge întreaga experiență – nu suntem atleți de elită, așa că timpul chiar nu contează!”
Nutriția este un alt pilon important. „Există ideea că trebuie doar să te încarci cu carbohidrați și să alergi, dar e mai mult de atât. Este multă încercare și eroare, dar merită absolut să ceri sfatul unui expert.” De asemenea, este vital să te concentrezi pe motivația personală: „Mai presus de orice, încearcă să-ți amintești de ce faci asta. Când ești accidentat sau obosit, trebuie să te concentrezi pe motivul tău și să vizualizezi linia de sosire.”
Antrenamentul mental este la fel de important ca cel fizic. „Alergarea unui maraton este o bătălie mentală, la fel de mult ca una fizică. Corpul tău (dacă te-ai antrenat corect) poate reuși, dar trebuie să elimini îndoiala de sine. Discursul interior contează!” Un truc util este să împarți cursa în segmente mai mici: „Pentru a ajuta la rezistența mentală, încearcă să împarți cursa în bucăți mai ușor de gestionat. Pentru Londra, mă motivez adesea căutând repere (zece minute până la Big Ben, și așa mai departe).”
Un nou rol la Maratonul Londrei
Recent, Emma s-a pregătit ca ghid de alergare pentru maraton. Ea va finaliza cursa de la Londra din acest an ca alergător de sprijin, alături de un partener găsit prin Fundația Richard Whitehead. „Sunt atât de entuziasmată să fac asta! Va fi o experiență complet diferită, dar știu că pot reuși, iar acum este timpul să arăt cuiva care nu crede că poate alerga că putem face lucruri grele. Va fi ceva special, anul acesta.”
