O tehnică modernă de stimulare cardiacă, numită LBBAP, reduce semnificativ complicațiile și necesitatea unor noi intervenții chirurgicale la pacienții cu insuficiență cardiacă. Un studiu recent arată că doar 13% dintre pacienții tratați cu noua metodă au suferit un eveniment major, comparativ cu 25% în cazul metodei standard.
Studiul, denumit LECART, a fost prezentat la congresul european de cardiologie și a inclus 168 de pacienți din 11 centre medicale din Belgia. Participanții, cu o vârstă medie de 69 de ani, sufereau de insuficiență cardiacă simptomatică și aveau indicație pentru terapie de resincronizare cardiacă (CRT).
O nouă abordare pentru terapia de resincronizare cardiacă
Pacienții cu insuficiență cardiacă avansată și bloc de ramură stângă necesită adesea terapie de resincronizare cardiacă (CRT). Tratamentul presupune implantarea unui dispozitiv care ajută cele două camere principale ale inimii să bată sincronizat, crescând eficiența pompării. Metoda tradițională a fost stimularea biventriculară, însă aproximativ o treime dintre pacienți nu răspund suficient la acest tratament. Limitările stimulării biventriculare, în special dificultățile de poziționare a electrozilor, au dus la dezvoltarea unor noi tehnici.
Studiul LECART aduce date noi
Cercetătorii au analizat o tehnică mai recentă, stimularea în zona fasciculului stâng (Left Bundle Branch Area Pacing – LBBAP), pentru a determina dacă este superioară metodei tradiționale. LBBAP imită mai fidel modul natural în care inima transmite impulsurile electrice. Studiul prospectiv și randomizat a inclus pacienți cu clasele II-IV NYHA de insuficiență cardiacă, cu o fracție de ejecție sub 40%. Aceștia au fost împărțiți aleatoriu în două grupuri, unul primind stimulare biventriculară, iar celălalt noua metodă LBBAP. Dintre participanți, 33% au fost femei.
Rezultate clare după un an de monitorizare
După un an, diferențele dintre cele două grupuri au fost evidente. Criteriul principal, care a inclus decesul, spitalizarea pentru insuficiență cardiacă, complicațiile dispozitivului sau eșecul terapiei, a apărut la 25% dintre pacienții din grupul cu stimulare biventriculară. În contrast, doar 13% dintre pacienții tratați cu LBBAP au înregistrat un astfel de eveniment. Diferența a fost cauzată în principal de rata complicațiilor legate de dispozitiv care au necesitat o nouă intervenție. Acestea au afectat 15% dintre pacienții din grupul standard, comparativ cu doar 1% în grupul LBBAP. Durata procedurii a fost, de asemenea, mai scurtă pentru LBBAP, în medie 76 de minute, față de 90 de minute pentru stimularea biventriculară.
Ce înseamnă LBBAP pentru viitorul pacienților
Autorii studiului au concluzionat că LBBAP oferă o resincronizare cardiacă eficientă și reduce semnificativ nevoia de reintervenții chirurgicale. Pacienții sunt expuși la mai puține riscuri și au șanse mai mici de a necesita noi operații. Durata redusă a intervenției reprezintă un avantaj atât pentru pacient, cât și pentru sistemul medical, optimizând resursele din sala de operație. Aceste date susțin ideea că LBBAP ar putea deveni o opțiune preferată pentru pacienții cu insuficiență cardiacă și bloc de ramură stângă. Studiul LECART oferă argumente solide care ar putea schimba practica medicală în aplicarea terapiei de resincronizare cardiacă.
