Atitudinea, nu fapta
O cercetare realizată pe 303 adulți din India arată o legătură clară: persoanele nemulțumite de relația lor sunt mai deschise la ideea de infidelitate. Studiul, publicat în revista Sexual and Relationship Therapy, nu a măsurat aventurile consumate, ci atitudinile. El explorează ce se acumulează în interior înainte ca o criză să devină vizibilă.
Cercetătorii au descoperit o asociere între insatisfacția din cuplu și o viziune mai permisivă asupra înșelatului. Ei nu indică o relație directă de cauză și efect și nici nu confundă gândul cu fapta. Perspectiva este însă utilă: o ruptură poate începe mult mai devreme, într-o zonă invizibilă pentru cei din jur.
Vârful aisbergului
Infidelitatea este rareori un eveniment spontan. Psihologul Gabriela Marc, clinician principal și lector universitar asociat, descrie actul ca fiind „vârful aisbergului”. El reprezintă partea vizibilă a unui proces de distanțare care a început cu mult timp în urmă. Potrivit acesteia, relațiile nu se destramă peste noapte.
Îndepărtarea apare lent, prin acumulări mici, aproape imperceptibile. Acest proces se instalează atunci când curiozitatea față de partener este înlocuită de familiaritate și de senzația că știi deja totul despre el. Când doi oameni împart aceeași casă, dar nu mai cunosc lumea interioară a celuilalt, singurătatea în doi s-a instalat deja.
Acceptarea sexului ocazional, un factor important
Studiul menționat aduce în discuție un filtru relevant: oamenii care acceptă ideea de sex ocazional sunt mai predispuși să vadă infidelitatea ca pe o soluție la problemele din cuplu. Potrivit datelor publicate în Lyla, bărbații s-au dovedit mai toleranți cu ideea de sex fără angajament. Ei erau, de asemenea, mai înclinați decât femeile să ia în calcul o aventură atunci când relația trecea printr-o criză.
Aceste date nu înseamnă că nemulțumirea duce automat la înșelat. Ele arată că, pe fondul unei atitudini permisive față de sexul ocazional, problemele din relație pot face ideea de infidelitate mai ușor de acceptat. Gabriela Marc mută atenția de la întrebarea „cine este cealaltă persoană?” la una mai profundă: ce lipsește din relație sau din propria identitate?
Atracția pentru altcineva poate vorbi despre nevoi neîmplinite, despre o parte din tine neglijată sau despre sentimentul că nu mai ești văzut în profunzime. Înțelegerea acestui mecanism nu anulează însă suferința. Gabriela Marc subliniază pentru publicația Adevărul că durerea nu dispare, iar responsabilitatea nu se mută de pe umerii celui care a înșelat.
Fidelitatea înseamnă mai mult decât o promisiune
Primul semn de alarmă într-o relație nu este apariția altei persoane, ci dispariția interesului real pentru partener. Când curiozitatea moare și este înlocuită de indiferență, se creează terenul perfect pentru distanțare. Relația riscă să devină un spațiu în care se împart doar responsabilități, nu și emoții.
Psihologul Gabriela Marc redefinește fidelitatea. Nu este doar promisiunea că nu va exista niciodată altcineva, ci „disponibilitatea de a-l întâlni din nou pe partener, mereu, pe măsură ce viața îl schimbă”. Asta înseamnă să observi că omul de lângă tine nu mai este același ca acum zece ani și să accepți că nici tu nu mai ești. Fidelitatea devine astfel o conversație continuă și o curiozitate păstrată vie, dincolo de confortul familiarității.
