Resturile de la micul dejun pot ajuta plantele. Cum se pregătesc pentru compost și ce trebuie evitat în ghiveci

Resturi din bucătărie pentru plante
Foto: Anna Shvets / Pexels

Resturile rămase după micul dejun sunt mai sigur de folosit pentru plante după compostare decât îngropate direct în ghiveci. În puținul pământ dintr-un recipient, hrana plantei se controlează mai ușor cu un compost matur, trecut prin sită, sau cu un îngrășământ potrivit speciei, dozat conform etichetei.

Ghiveciul și grădina cer alegeri diferite

O coajă ori o mână de zaț aduce nutrienți, dar cantitatea care ajunge la rădăcini rămâne variabilă. Aceste resturi nu asigură toate substanțele necesare plantei într-o proporție cunoscută.

În grădină, compostul ajută pământul să păstreze apa și îi îmbunătățește structura. Hrana se eliberează însă treptat. La pornirea vegetației primăvara sau în perioada formării fructelor, aportul poate fi insuficient, explică University of Maryland Extension. Analiza solului arată ce adaos este necesar; cantitatea de îngrășământ rămâne cea indicată pe ambalaj.

Resturile vegetale tocate se pot îngropa în porțiuni libere ale grădinii. Lângă plante, compostul este mai ușor de utilizat, iar îngroparea cojilor nu asigură o doză măsurată de potasiu.

Zațul are nevoie de amestec și de câteva luni de compostare

Azotul și ceilalți nutrienți din zațul folosit se găsesc în cantități mici. University of Maine Cooperative Extension recomandă folosirea lui moderată pentru îmbunătățirea solului sau, preferabil, ca ingredient al compostului, nu ca fertilizant de sine stătător.

Zațul proaspăt rezultat după prepararea cafelei conține și polifenoli, taninuri și cofeină. Aceste substanțe pot afecta atât plantele, cât și microorganismele solului. Un studiu menționat de South Dakota State University Extension a constatat inclusiv distrugerea buruienilor, dar și a plantelor dorite.

Pregătirea amestecului are câteva reguli concrete:

Zațul se combină cu aproximativ aceeași cantitate de alte resturi vegetale, în raport de 1:1.

Se adaugă componente uscate, de exemplu carton sau frunze. Din întreaga grămadă, proporția de zaț trebuie limitată la 20%, conform Nebraska Extension.

Amestecul se menține umed, se întoarce periodic și se lasă la compostat minimum câteva luni. Procesul reduce substanțele care pot dăuna plantelor.

Filtrele folosite la prepararea cafelei pot intra și ele în compostul de acasă, alături de zaț.

După compostare, amestecul poate fi distribuit fin pe teren sau poate înlocui până la 10% din solul unui strat înălțat de grădină. O altă utilizare este hrănirea râmelor în vermicompostare, adică producerea compostului cu ajutorul lor, proces care poate aduce nutrienți și microorganisme folositoare.

Aplicat direct, zațul trebuie să rămână într-un strat subțire

O movilă de zaț ud la baza plantei poate forma o crustă: particulele fine se lipesc, iar apa și aerul pătrund mai greu în pământ. Pentru aplicarea la suprafață, University of Connecticut Extension recomandă o grosime maximă de aproximativ 1,27 cm. Alternativa este încorporarea ușoară în pământul de deasupra.

Această limită descrie grosimea stratului de acoperire. Nu reprezintă o cantitate de îngrășământ recomandată oricărui ghiveci.

Nici pentru acidifierea pământului destinat afinelor sau azaleelor zațul nu este o soluție pe care să se bazeze îngrijirea. Cel analizat avea pH de 6,5-6,8, aproape neutru. Plantele care preferă aciditatea au nevoie de un sol adecvat.

Cojile măcinate eliberează calciul lent

Cojile de ouă se spală prin clătire, se lasă să se usuce și se mărunțesc până devin cât mai fine. Astfel pregătite, pot fi adăugate compostului sau încorporate în sol în momentul plantării.

Un test realizat de University of Georgia Cooperative Extension pe un sol sărac a găsit un aport mai mare de calciu în varianta cu coji măcinate. Rezultatul a fost comparat cu folosirea fragmentelor mari și cu apa în care fuseseră ținute coji. Concluzia privește forma de pregătire, nu o doză aplicabilă tuturor ghivecelor.

Calciul din coji se eliberează prea încet pentru a opri putrezirea vârfului roșiilor în sezonul respectiv. Problema apare frecvent pe fondul udărilor neregulate, inclusiv în pământ care conține calciu. Măsurile recomandate sunt udarea cât mai constantă și verificarea solului înaintea suplimentării acestui element.

Cojile de banane pot aduce insecte în ghiveci

Potasiul și magneziul din cojile de banane nu justifică îngroparea lor într-un recipient mic. Descompunerea poate produce mirosuri și poate atrage insecte. Locul recomandat pentru aceste coji este în compost, împreună cu alte resturi vegetale.

Dacă pământul are suficient potasiu, suplimentarea nu ajută planta. Nici lichidul obținut prin înmuierea cojilor nu este un substitut dovedit pentru îngrășământ: nutrienții trecuți în apă pot fi insuficienți pentru necesarul plantei.

Apa de orez se folosește ocazional, fără sare sau ulei

Apa în care ai clătit orezul poate fi folosită din când în când la udat, dacă nu conține nimic adăugat. National Parks Board din Singapore arată că are cantități mici de azot, fosfor și potasiu. Asta nu înseamnă că poate înlocui o fertilizare completă.

Un studiu din 2021 a constatat variații mari ale acestor cantități în funcție de modul de spălare a orezului. Fermentarea modifică, la rândul ei, compoziția lichidului, astfel că folosirea lui nu poate urma o doză comună tuturor plantelor din ghivece.

Apa cu sare, condimente sau ulei trebuie exclusă, inclusiv cea sărată rămasă după fierberea pastelor ori a orezului. Sărurile acumulate în recipient îngreunează absorbția apei prin rădăcini. Nici lichidele cu resturi care pot mucegăi sau se pot descompune cu miros nu sunt potrivite pentru udare.

Excesul de zaț se îndepărtează, iar sărurile se spală

Dacă resturile au ajuns deja în ghiveci, intervenția depinde de ce s-a folosit și de felul în care se scurge apa:

După aplicarea unei cantități prea mari de zaț, se înlătură stratul care s-a compactat la suprafață.

La apariția depunerilor saline sau a ofilirii după udarea cu apă sărată, prin pământ se trece apă curată însumând minimum de trei ori volumul recipientului. Apa trebuie lăsată să se evacueze complet.

Dacă drenajul continuă să fie slab ori planta rămâne ofilită, pământul se înlocuiește.