Un reporter al publicației Fortune, Nick Lichtenberg, a publicat 600 de articole începând din luna iulie a anului trecut, o performanță care a stârnit controverse aprinse în lumea media. Secretul productivității sale, care a inclus și șapte articole semnate într-o singură zi din februarie, este utilizarea intensivă a inteligenței artificiale pentru a genera primele versiuni ale textelor.
Practica de a folosi AI pentru a scrie drafturi a devenit un subiect de dezbatere, ridicând întrebări despre rolul jurnalistului și originalitatea conținutului. Cazul lui Lichtenberg nu este singular, alți reporteri recunoscând că apelează la tehnologie pentru a-și spori eficiența, ceea ce a generat reacții puternice din partea colegilor de breaslă și a publicului.
Jurnalism pe bandă rulantă
Nick Lichtenberg nu este singurul care a adoptat această metodă. Alex Heath, un reporter de tehnologie în vârstă de 32 de ani, a recunoscut că folosește în mod obișnuit inteligența artificială pentru a crea drafturi pe baza notițelor, transcrierilor de interviuri și e-mailurilor sale. Confruntat cu reacțiile negative, Heath și-a apărat abordarea. „Văd AI-ul ca pe o unealtă”, a declarat el. „Nu îl văd înlocuind nimic – singurul lucru înlocuit este corvoada pe care oricum nu voiam să o fac.”
Heath susține că a atins un nou nivel de eficiență. De când a vorbit public despre metodele sale, a reușit să finalizeze unele articole aproape instantaneu. „Când spun dintr-o singură încercare, vreau să spun că aproape nu a fost nevoie să fac nimic”, mărturisește reporterul. Pentru jurnaliștii tradiționali, o astfel de abordare pare de neconceput, însă Heath insistă că nu elimină procesul de gândire. „Scap doar de acea pagină albă foarte dezordonată, dureroasă, de la zero la unu”, explică el.
Asistat sau scris de AI?
Termenul „asistat de AI” este folosit frecvent pentru a justifica noua practică. Alyson Shontell, redactor-șef la Fortune, a încercat să clarifice situația într-un e-mail. „Important este că [Lichtenberg] nu îl folosește ca înlocuitor pentru scris. Articolele sale sunt asistate de AI, versus scrise de AI. Încă face multă muncă ambițioasă de documentare, analiză și refacere, care este foarte originală.”
Fluxul de lucru descris de Lichtenberg sună însă diferit. El concepe un titlu, apoi cere unor platforme precum Perplexity sau Notebook LM de la Google să scrie un draft inițial. Textul generat este introdus direct în sistemul de management al conținutului, unde jurnalistul îl editează și își aplică cunoștințele înainte de a-l publica. Repercusiunile nu au întârziat să apară, afectându-l chiar și pe plan personal. „Simt o tensiune în relațiile apropiate și personale”, a recunoscut Lichtenberg într-un interviu acordat Reuters Institute for the Study of Journalism.
Viziunea Silicon Valley
Ideea de a elimina vocea umană din procesul de informare este un vis mai vechi în Silicon Valley. Sergey Brin de la Google considera cărțile o metodă ineficientă de a explica lucruri. Samuel Bankman-Fried, fondatorul FTX, acum încarcerat, a fost și mai direct în exprimarea acestei viziuni. „Dacă ai scris o carte, ai dat-o în bară și ar fi trebuit să fie o postare de blog de șase paragrafe”, a afirmat acesta.
În spatele acestor declarații se află convingerea că exprimarea umană este un obstacol în calea informației pure. Unul dintre cei mai recenți promotori ai acestei ideologii este Marc Andreessen. Luna trecută, acesta a declarat într-un podcast că introspecția este o dezvoltare recentă și nedorită în experiența umană.
O problemă de generație?
Reacția de respingere a acestor practici ar putea fi considerată o problemă de vârstă. Întrebat dacă este vorba de o sensibilitate de „boomer”, Alex Heath a admis că ar putea exista un sâmbure de adevăr. El a adăugat însă un detaliu surprinzător, menționând că tinerii sunt la fel de vehemenți împotriva acestei metode.
„Cei care au între 25 și 29 de ani și lucrează în media urăsc ceea ce fac”, a spus Heath. Motivul este simplu. Generația Z vede inteligența artificială ca pe un hoț care le fură carierele înainte ca acestea să poată începe. Cu toate acestea, multe publicații mari par să se îndrepte în această direcție. Politica internă de la Business Insider, de exemplu, permite deja folosirea AI „pentru a asista la redactare”, printre alte utilizări. Dacă această formă de „asistență” se va generaliza, vocea umană din jurnalism riscă să fie diminuată.
