Războiul din Iran a intrat în a patra săptămână, o perioadă în care Statele Unite și Israelul au lovit peste 15.000 de ținte pe teritoriul țării. Cu toate acestea, Teheranul refuză orice negociere și își intensifică acțiunile, mizând pe capacitatea de a provoca un șoc energetic global care să forțeze Washingtonul să facă un pas înapoi.
Miza strategică a Strâmtorii Hormuz
Piesa centrală a strategiei iraniene este controlul asupra Strâmtorii Hormuz, ruta vitală prin care tranzitează aproximativ o cincime din transporturile globale de combustibil. Iranul a restricționat deja parțial circulația, provocând turbulențe imediate pe piețele energetice. Un diplomat iranian, sub protecția anonimatului, a explicat direct miza: „încercăm să facem această agresiune extrem de costisitoare pentru agresori”. Același oficial a descris raportul de forțe: „Suntem singuri împotriva celei mai mari superputeri militare din istorie”. În replică, președintele american Donald Trump a transmis un ultimatum de 48 de ore pentru redeschiderea completă a rutei. Acesta a amenințat cu atacuri directe asupra infrastructurii energetice a Iranului, în timp ce Pentagonul și-a intensificat operațiunile aeriene în zonă.
Destabilizarea piețelor, cheia victoriei?
Conflictul s-a extins rapid dincolo de granițele Iranului. Drept răspuns la atacurile asupra propriilor instalații, Teheranul a lansat lovituri asupra infrastructurii energetice din Qatar, Arabia Saudită și Kuweit. Diplomații occidentali susțin că regimul iranian nu resimte nicio presiune reală pentru a se așeza la masa negocierilor, considerând haosul un obiectiv în sine. „Atâta timp cât regimul există, poate crea teroare în regiune și poate destabiliza piețele internaționale prin prețurile la petrol și gaze. Pentru ei, asta înseamnă victorie”, a declarat un diplomat european aflat în Golf. Concluzia sa a fost tranșantă: „Nu simt nicio presiune să negocieze”.
Peste 1.200 de civili uciși
Bilanțul uman al conflictului este tragic. Ministerul iranian al Sănătății susține că peste 1.200 de civili au fost uciși în urma bombardamentelor care au distrus infrastructura militară și administrativă. Printre victime se numără și cei peste 160 de morți, majoritatea copii, dintr-un atac asupra unei școli. În ultima săptămână, mai mulți oficiali iranieni de rang înalt au fost eliminați, inclusiv Ali Larijani, considerat un canal important de comunicare cu Occidentul. Potrivit unui diplomat european, aceste asasinate reduc șansele de dialog și „pe termen lung cresc nivelul de sfidare” al regimului.
Avertisment pentru SUA: „Vă veți afunda într-o mlaștină”
Deși state precum Qatar și Oman au încercat să medieze un armistițiu, răspunsul Teheranului a fost negativ. „Iranul nu este dispus la un armistițiu prematur”, a spus un diplomat iranian. Acesta a precizat că Teheranul ar accepta negocieri doar dacă atacurile sunt oprite complet și dacă primește garanții de „neagresiune”, care să includă și compensații financiare pentru pagubele provocate. Același oficial a transmis un avertisment direct către Statele Unite. „Acesta este doar începutul unei situații în care SUA se vor afunda într-o mlaștină. Nu există altă ieșire”.
Adevăratul test vine după bombardamente
În pofida mesajelor publice de sfidare, în interiorul regimului există îngrijorări serioase privind costurile pe termen lung. Strategia actuală poate funcționa pe o perioadă scurtă, dar riscă să se întoarcă împotriva Iranului. „Iranul nu și-a atins încă obiectivul, încearcă în continuare să ridice costurile”, a explicat Alan Eyre, fost oficial al Departamentului de Stat al SUA și expert la Institutul pentru Orientul Mijlociu din Washington. Un alt fost oficial american a avertizat că adevărata provocare pentru Teheran va apărea abia după încheierea luptelor, când autoritățile vor trebui să gestioneze distrugerile masive și presiunea economică internă. Acesta a concluzionat: „Momentul critic pentru ei nu este în timpul bombardamentelor, ci atunci când acestea se opresc”.
