Industria modei se confruntă cu un risc major care i-ar putea reduce profiturile cu până la 67% până în 2040. O serie de „puncte critice” climatice, ignorate în mare parte de companii și bănci, amenință întregul lanț de aprovizionare, de la culturile de bumbac la transportul maritim. Odată atinse, aceste praguri pot declanșa schimbări bruște și ireversibile în sistemele naturale ale Pământului.
Un risc sistemic ignorat de industrie
Punctele critice climatice funcționează ca un pahar cu apă care se varsă – odată ce limita a fost depășită, procesul este greu sau imposibil de inversat. Consecințele prăbușirii ghețarilor, a degradării pădurii amazoniene sau a slăbirii curenților atlantici ar afecta direct producția de materii prime. Iernile mai reci și verile secetoase în Europa ar face agricultura extrem de dificilă.
Deși oamenii de știință avertizează constant, companiile din domeniu par să ignore pericolul. „Punctele critice nu au apărut cu adevărat în discuție. Nu știu dacă oamenii nu și-au dat seama sau dacă încă speră la ce e mai bun, iar întrebările ridicate de punctele critice sunt mult mai grele”, afirmă Francois Souchet, fondatorul firmei de consultanță Swanstant.
Aceeași atitudine se regăsește și în sectorul financiar. Un sondaj realizat de Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) pe băncile globale a arătat că niciuna nu a integrat pe deplin punctele critice în evaluările de risc. Doar 5% le-au luat parțial în considerare. Cu toate acestea, presiunea începe să crească, iar JP Morgan a publicat un raport pe această temă. Sarah Kapnick, șefa departamentului de consiliere climatică de la JP Morgan, a subliniat în raport: „Doar pentru că un eveniment este improbabil nu înseamnă că este imposibil.”
Costul inacțiunii în cifre concrete
Impactul economic este deja calculat. Cercetătorii de la Cornell University’s Global Labor Institute avertizează că, fără măsuri de adaptare la căldura extremă, pierderile economice ar putea ajunge la 4,9% din PIB în Bangladesh, 6,5% în Cambodgia și 5,1% în Pakistan. Aceste țări sunt centre esențiale pentru producția globală de îmbrăcăminte.
Mai mult, Apparel Impact Institute (Aii) a estimat într-un raport din februarie că riscurile climatice ar putea reduce profiturile companiilor de modă cu până la 67% până în 2040. Cifrele arată o accelerare a costurilor pe măsură ce efectele se cumulează.
Lewis Perkins, președinte și CEO al Aii, explică dinamica acestui risc. „Curba costurilor pentru inacțiune nu este liniară; ea accelerează pe măsură ce riscurile climatice fizice, schimbările de politici și cele de piață încep să se cumuleze. Punctele critice reprezintă momentul în care aceste presiuni trec de la gestionabile la sistemice.”
Măsuri insuficiente în fața șocurilor climatice
Industria modei a făcut pași în direcția sustenabilității, concentrându-se pe materiale reciclate sau pe reducerea consumului de apă. Aceste măsuri s-ar putea dovedi însă insuficiente în fața unui șoc climatic brusc. De exemplu, agricultura regenerativă poate ajuta solul, dar nu poate salva o recoltă în timpul unei secete severe și prelungite.
Francois Souchet consideră aceste eforturi o soluție temporară. „Protejează puțin, dar nu schimbă jocul unui punct critic. E un pic ca și cum ai folosi bandă adezivă pentru a opri o scurgere”, spune el.
Unele companii, precum H&M, au început să includă riscurile climatice în analizele lor. Retailerul suedez a identificat creșterea prețurilor la bumbac din cauza secetelor și inundațiilor, perturbarea porturilor și deficitul de apă ca fiind principalele riscuri fizice pentru afacerea sa.
Un viitor sub semnul întrebării
Cea mai mare provocare pentru industrie este să se pregătească pentru scenarii în care mai multe crize au loc simultan. Un astfel de scenariu ar putea include compromiterea recoltelor de bumbac, blocarea porturilor, scăderea productivității muncitorilor din cauza căldurii și o prăbușire a cererii consumatorilor pe fondul unei crize economice.
Mike Barrett, consilier științific principal la WWF UK, oferă o perspectivă directă asupra viitorului. „Pentru toate sectoarele care se bazează pe resurse naturale, fie că vorbim de apă sau de materiale, devine foarte clar că, dacă punctele critice se materializează, nu există un viitor economic în care aceste sectoare să poată înflori. Același lucru este valabil și pentru modă.”
