Seara de gală Billboard Women in Music a fost marcată de o serie de discursuri memorabile din partea artistelor premiate. Audrey Nuna, Ejae și Rei Ami, cunoscute ca „Kpop Demon Hunters”, au primit trofeul Femeile Anului și au transmis mesaje directe despre provocările din industria muzicală.
„Nu suntem prea mult, nu suntem prea gălăgioase”
Vocile celor trei artiste au avut un mesaj unitar despre identitate și putere. Ejae a vorbit despre lipsa modelelor în copilărie. „Ca femeie asiatică, lipsa de reprezentare a fost evidentă pentru mine”, a afirmat ea. „Rareori vedeam alți artiști care să arate ca mine pe scenele occidentale.” Artista a subliniat că muzica a fost un refugiu care a acceptat-o fără rezerve: „Muzica nu vede rasă sau gen. Cere doar adevărul. (…) Mi-am dat seama că, în calitate de femei, puterea noastră nu a constat niciodată în a ne integra, ci în rezistența noastră de a ne spune adevărul.”
Rei Ami a continuat într-o notă directă, descriind presiunile la care sunt supuse femeile. „Să fii femeie în această industrie dominată de bărbați este, sincer, nasol. Uneori trebuie să muncim de două ori mai mult cu zâmbetul pe buze, în timp ce lumea ne analizează fiecare părticică a ființei. La început suntem prea slabe, apoi suntem prea grase. Se trece de la «Oh, nu transmite nimic» la «De ce este atât de extra?». Pare absolut imposibil să exiști.”
Discursul său a culminat cu o declarație de forță. „Ah, și Doamne ferește să fii încrezătoare, te vor crucifica pentru asta. Dar cred că de aceea sunt atât de obsedați, pentru că, ei bine, nu există nimic mai intimidant decât o femeie încrezătoare care știe ce vrea. (…) Nu suntem prea mult; nu suntem prea gălăgioase. Suntem exact cine naibii credem că suntem.” În final, Audrey Nuna a adăugat: „Cred că toate creștem fiind hrănite cu idei despre care ar trebui să fie rolul nostru ca femei în această lume. Și ceva ce navigarea în această industrie mi-a arătat în mod direct este că femeile sunt lideri înnăscuți, și sunt cele mai bune la asta. Îmi pare rău, dar o voi spune.”
Un moment neprevăzut și o lecție de grație
Un incident tehnic ar fi putut umbri seara, dar Teyana Taylor l-a transformat într-un exemplu de profesionalism și putere. Când discursul său nu a apărut pe prompter, artista a părăsit scena, pentru a reveni ulterior și a-și rosti mesajul pregătit. „Anul acesta se împlinesc 20 de ani în muzică pentru mine”, a declarat ea. „20 de ani în care am fost prezentă, chiar și atunci când a durut… ca acum. Douăzeci de ani de creștere, evoluție, cădere și regăsire. Douăzeci de ani în care m-am agățat de un vis, chiar și în momentele în care simțeam că îmi alunecă printre degete.”
Ea a continuat cu o reflecție asupra parcursului său. „Și ceea ce m-au învățat acei 20 de ani este că scopul nu se grăbește. Scopul te așteaptă să devii cine ești menit să fii.” Teyana a încheiat cu un omagiu adus viziunii feminine: „Ca femei, suntem vizionare prin natura noastră. Nu așteptăm permisiunea. Creăm posibilități. Luăm prin ce am trecut și transformăm în ceva ce lumea poate simți. Transformăm durerea în scop, tăcerea în sunet, visele în ceva ce oamenii pot vedea în sfârșit. Așa că nu subestimați niciodată o femeie cu o viziune, pentru că până când o vedeți voi, ea deja o construiește.”
Puterea vine din reziliență și sprijin reciproc
Alte artiste prezente la gală au avut mesaje la fel de puternice. Ella Langley, care a primit premiul Powerhouse, a recunoscut că a preferat să improvizeze. „Am încercat mult timp să scriu un discurs și am amânat până acum. Așa că eu improvizând în fața oamenilor este mult mai bine decât eu citind în fața oamenilor.” Ea a oferit și propria definiție a premiului: „Pentru mine, powerhouse înseamnă forță, reziliență. Înseamnă să te întorci atunci când nu vrei neapărat, dar simți că «Voi lupta pentru asta».”
Artista islandeză Laufey a vorbit despre importanța modelelor feminine din țara sa. „Am crescut în Islanda, înconjurată de exemple minunate de femei individuale”, a spus ea, amintind că Islanda a fost prima țară care a ales democratic o femeie președinte în 1980. Discursul ei s-a încheiat cu o idee despre solidaritate: „suntem toate aici astăzi nu pentru că am insistat pentru schimbare, ci pentru că ne-am făcut loc una alteia.”
