Un număr record de 142.000 de milionari sunt proiectați să se relocheze la nivel internațional în 2025, pe fondul presiunilor tot mai mari din Europa pentru taxarea marilor averi. Nevoia de finanțare pentru reînarmare, cheltuieli sociale și tranziția verde determină guvernele să reconsidere impozitarea capitalului, semnalul fiind clar: „Europa nu mai dezbate dacă să taxeze averea. Dezbate cum, cât şi de când.”
Parlamentul European oficializează discuția
Discuția a fost formalizată în decembrie 2025, când Subcomisia pentru Afaceri Fiscale (FISC) a Parlamentului European a organizat o audiere publică dedicată impozitării persoanelor cu averi foarte mari. Un raport al Serviciului de Cercetare al PE indică o schimbare de direcție, de la impozitarea veniturilor către impozitarea averii în sine. Trei forțe majore converg în această direcție. Prima este revenirea impozitului pe averea netă, o taxă anuală pe totalul activelor minus datorii. A doua este planul Zucman, care propune un impozit minim de 2% pe averea persoanelor cu peste un miliard de dolari, cu un potențial de a genera între 250 și 380 de miliarde de dolari anual. A treia forță constă în escaladarea măsurilor anti-evitare, precum taxele de ieșire (exit tax), care pot fi implementate rapid la nivel național.
Statele europene acționează deja
Deși un impozit pe avere la nivelul întregii Uniuni Europene rămâne improbabil pe termen scurt, statele membre încep să acționeze individual. Marea Britanie este un studiu de caz elocvent, unde abolirea regimului non-dom, creșterea impozitului pe câștigurile de capital la 24% și un impozit pe moștenire de 40% au generat un exod fără precedent. Se estimează că aproximativ 16.500 de milionari vor părăsi Regatul Unit în 2025, un record mondial. Între timp, Belgia a introdus de la 1 ianuarie 2026 un impozit de 10% pe câștigurile din active financiare, precum acțiuni, obligațiuni sau criptomonede. Spania a transformat impozitul „temporar” de solidaritate pe marile averi într-o măsură permanentă, cu rate marginale efective ce pot depăși 100%.
Cum stă România în acest context fiscal
La prima vedere, România pare o jurisdicție favorabilă, fără impozit pe averea netă, fără impozit pe donații și cu un impozit pe moștenire aproape inexistent, în timp ce câștigurile de capital sunt impozitate cu 1-3%. Acest regim se datorează faptului că averea privată a fost generată aproape integral după 1989, iar transferul generațional de capital abia acum începe. Antreprenorii care au construit economia în ultimii 35 de ani se pregătesc să transmită afaceri de miliarde de euro în următorii 10-15 ani. Semnalele unei schimbări sunt însă vizibile. Impozitul pe dividende a fost triplat în trei ani, de la 5% la 8% în 2023, urmând să ajungă la 16% în ianuarie 2026. A apărut un impozit special de 0,3% pe imobilele și mașinile de lux, iar regimul microîntreprinderilor a fost sever restricționat.
Piața răspunde prin relocare și planificare
Reacția pieței la aceste schimbări este un exod masiv de capital. Cei 142.000 de milionari proiectați să se relocheze în 2025 aleg destinații precum Elveția, Monaco, Italia, Cipru și Emiratele Arabe Unite. În premieră într-un deceniu, țări precum Franța, Spania și Germania înregistrează pierderi nete de persoane cu averi mari. Soluțiile adoptate nu reprezintă evaziune fiscală, ci o gestiune a riscului. Relocarea rezidenței fiscale este cea mai eficientă strategie, Cipru oferind, de exemplu, zero impozit pe dividende timp de 17 ani pentru o rezidență de doar 60 de zile. Alte instrumente includ fundațiile de familie din Liechtenstein, holdingurile din Luxemburg sau Elveția și polițele de asigurare de viață.
O nouă eră fiscală pentru capital
Era taxelor descrescătoare pe avere în Europa se încheie. Presiunile geopolitice, reînarmarea și cerințele sociale transformă capitalul concentrat într-o țintă fiscală. Pentru România, convergența dintre un transfer generațional de avere iminent și un deficit bugetar cronic face ca introducerea unui impozit pe moștenire să fie o posibilitate reală. Antreprenorii au o fereastră limitată pentru a-și structura moștenirea într-o jurisdicție stabilă, o necesitate strategică într-un mediu fiscal incert.
