Fostul ministru al Turismului, Elena Udrea, a reacționat dur la planul Guvernului de a vinde sau lichida 22 de companii de stat. Într-o postare pe Facebook, aceasta acuză Executivul că ignoră lecțiile trecutului și repetă greșeli care au afectat economia națională.
Udrea susține că strategia actuală de privatizare este în contradicție cu tendințele europene, unde statele investesc în reindustrializare. Decizia Guvernului este considerată o mișcare anacronică și păguboasă.
Lecțiile trecutului, complet ignorate
Fostul ministru consideră că România alege un drum greșit, în opoziție cu partenerii europeni. „Vindem din nou pe nimic, în timp ce Europa cumpără înapoi! Guvernul anunță lichidarea sau vânzarea a 22 de companii de stat. Sună bine pe hârtie. Dar, Guvernul ar trebui să învețe din lecțiile trecutului, pe care însă, alege să le ignore”, a transmis Udrea. Potrivit acesteia, direcția actuală este complet opusă tendințelor continentale. „Germania naționalizează rețelele de energie. Franța recumpără participații în apărare. Italia blochează vânzarea capacităților strategice. Comisia Europeană lansează CHIPS Act, Defence Industry Act, STEP, ceea ce înseamnă ca Europa reindustrializează masiv”.
Exemple concrete de privatizări eșuate
Pentru a-și susține argumentația, Elena Udrea oferă o listă de exemple concrete privind gestionarea defectuoasă a unor active industriale importante din trecut. Aceasta menționează date ale Curții de Conturi care arată că aproape jumătate dintre companiile privatizate între 1991 și 2019 au fost ulterior radiate sau dizolvate.
- „Sidex Galați, vândut în 2001 pentru 70 de milioane de dolari. Trecut prin Mittal, apoi prin Liberty Group, care l-a delapidat cu 300 de milioane de euro prin tranzacții fictive, inclusiv cu Gazprom. Astăzi, fostul Sidex e scos la licitație la 690 de milioane de euro. Nimeni nu cumpără. Un combinat strategic stă să devină ruine.”
- „Șantierul Naval Mangalia, privatizat către Daewoo, apoi către Damen Olanda. Partenerul olandez a acumulat 200 milioane euro datorii față de propria companie-mamă, a cerut el însuși falimentul, a refuzat planul de reorganizare. Acum activele vor fi preluate chiar de Damen, pe nimic. Un șantier strategic, necesar în contextul reînarmării europene, dispare pentru că statul a stat cu mâinile în sân 7 ani iar acum e incapabil de o soluție.”
- „Petrotub Roman, vândut pe mai nimic grupului Mittal, cu datorii șterse ilegal (Comisia Europeană a decis că statul a acordat ajutoare de stat preferențiale). Acum fabrica a ajuns la firma ucraineană Interpipe, iar Tepro Iași la Metinvest, patronul lui Ahmetov”, a precizat aceasta.
Problema reală este managementul, nu proprietatea
În viziunea fostului ministru, vina nu aparține conceptului de proprietate de stat, ci modului în care aceste companii sunt administrate. Numirile politice și lipsa de profesionalism sunt indicate drept cauze principale ale performanței slabe. „Guvernul și susținătorii lui ne spun ca: “Managementul de stat e prost.” – Adevărat, dar soluția nu e să reformezi proprietatea, ci managementul. Soluția e să oprești practica de a numi directori de partid și sinecuriști în conducerea companiilor strategice. Dacă pui un manager competent, remunerat corect și responsabilizat real, companiile de stat pot fi profitabile. Hidroelectrica a demonstrat-o”, a afirmat Udrea.
O fereastră de oportunitate irosită
Mesajul central transmis este că România risipește o șansă istorică. Într-un context internațional marcat de relocalizarea producției și de investiții în industria de apărare, țara alege să vândă active strategice. Udrea face o distincție între lichidarea companiilor falimentare și vânzarea unor active cu potențial geopolitic. „„Nu mai putem finanța găurile negre.”, Nimeni nu spune să menții Petrotrans în viață, aflată în faliment din 2007 și nelichidată în 19 ani. Dar există o diferență uriașă între a lichida un cadavru administrativ și a vinde un șantier naval strategic tocmai când Europa cheltuie sute de miliarde pe reînarmare”, a explicat ea. Concluzia sa este tranșantă: „România vinde. Pentru ca nu are nicio viziune economică, nu e în stare să profite de fondurile alocate de UE, Programul SAFE, pentru a reindustrializa țara. Ce face Guvernul nu e o politică, e o capitulare, e trădare națională! România are poate cea mai bună fereastră din ultimii 30 de ani pentru a-și reconstrui industria prin: finanțare europeana, cerere de reînarmare, lanțuri de aprovizionare care se relocalizează din Asia. Alegem iar să o irosim vânzând pe nimic ce a mai rămas, acum. când valorează enorm geopolitic și strategic. Asta nu e reformă. Asta e lichidare de țară”.
