Un studiu de proporții, realizat pe 283.772 de persoane, stabilește o legătură directă între diabetul de tip 1 și demență. Persoanele cu această afecțiune au un risc de aproape trei ori mai mare de a dezvolta demență, comparativ cu populația generală. Analiza datelor arată o tendință clară și confirmă rezultatele unor cercetări anterioare.
Cifrele unui risc confirmat
Din totalul de 283.772 de participanți la studiu, 5.442 sufereau de diabet de tip 1. În acest grup, 144 de persoane, reprezentând 2,6%, au fost ulterior diagnosticate cu demență. Prin comparație, în rândul persoanelor fără diabet, procentul celor care au dezvoltat afecțiunea neurodegenerativă a fost de doar 0,6%. După ajustarea datelor pentru a elimina influența unor factori precum vârsta și nivelul de educație, concluzia a fost că riscul general este de aproximativ trei ori mai mare pentru pacienții cu diabet de tip 1. Și diabetul de tip 2 prezintă un risc crescut, însă mai mic, de circa două ori.
Cercetarea a avut o perioadă de urmărire de aproximativ doi ani și jumătate. Rezultatele sunt susținute de un studiu suedez mai mic, dar care a monitorizat pacienții pe o perioadă mult mai lungă, de 14 ani, și care a indicat un risc dublu pentru persoanele cu diabet de tip 1.
De ce crește riscul în diabetul de tip 1
Există mai multe explicații pentru acest impact. În primul rând, diabetul de tip 1 este adesea diagnosticat la vârste tinere, ceea ce înseamnă că pacienții trăiesc cu boala mai mulți ani decât cei cu diabet de tip 2. O afecțiune cronică pe termen lung crește riscul apariției altor complicații. Un alt factor important este variația glicemiei. Vârfurile și căderile bruște ale nivelului de zahăr din sânge sunt, de regulă, mult mai extreme în diabetul de tip 1. Episoadele de hipoglicemie, adică un nivel foarte scăzut de zahăr, sunt deosebit de periculoase, deoarece pot afecta creierul prin stresarea celulelor nervoase. Pacienții cu diabet de tip 1 au de aproximativ două ori mai multe episoade de hipoglicemie decât cei cu tip 2.
Un studiu recent efectuat pe șoareci a demonstrat că o creștere rapidă și extremă a glicemiei imediat după un episod de hipoglicemie poate provoca daune suplimentare, în special la nivelul hipocampului, zona creierului responsabilă cu învățarea și memoria.
Legătura ascunsă cu insulina
Variațiile de glicemie în diabetul de tip 1 sunt strâns legate de administrarea de insulină. Injecțiile zilnice poartă un risc crescut de hipoglicemie, chiar și cu o monitorizare atentă. Legătura dintre insulină și demență este însă mai complexă. Nivelurile de insulină sunt controlate de o moleculă numită „enzima de degradare a insulinei”. Această enzimă are un rol dublu: pe lângă descompunerea insulinei, ea descompune și o proteină numită beta-amiloid, strâns legată de demență.
Când în organism există prea multă insulină, enzima se concentrează prioritar pe aceasta. Astfel, mai puțină proteină beta-amiloid este descompusă, permițându-i să se acumuleze în creier. Această proteină lipicioasă formează plăci de amiloid, considerate a deteriora comunicarea dintre celulele creierului, ducând la moartea lor și la atrofierea creierului. Aceste plăci sunt un indicator specific bolii Alzheimer. Glicemia ridicată dăunează și vaselor de sânge din creier, crescând riscul de demență vasculară.
Tratamente și vești bune
Există și motive de optimism, deoarece diabetul este mai tratabil ca niciodată, cu peste 50 de tratamente diferite disponibile. Unii pacienți cu diabet de tip 1 trăiesc cu boala 60, 70 sau chiar 80 de ani. Anumite medicamente pentru diabet par să scadă riscul de demență. Metforminul, tratamentul principal pentru diabetul de tip 2, poate reduce riscul de demență cu peste 10%. Beneficiile sale sunt acum testate și pe persoane fără diabet în cadrul studiului „Metformin in Alzheimer’s Disease Prevention”. Un alt studiu, folosind liraglutidă, un medicament care pătrunde mai ușor la nivelul creierului, a arătat o mai bună protecție a funcțiilor cognitive la persoanele cu Alzheimer.
Mișcarea reduce riscul de demență cu până la 70%
Activitatea fizică este poate cel mai important factor protector. Un studiu recent a constatat că riscul de demență scade direct proporțional cu creșterea nivelului de mișcare. Doar 30 de minute de exerciții fizice pe săptămână au redus riscul cu aproximativ 40%. Cifrele sunt și mai clare pentru persoanele foarte active. Participanții care au făcut peste 140 de minute de mișcare pe săptămână au înregistrat o scădere a riscului de aproape 70%. Prin urmare, un stil de viață activ, alături de un tratament corect adaptat, poate juca un rol esențial în reducerea acestui risc.
