Atacantul Cristian Ponde, considerat în adolescență „noul Cristiano Ronaldo”, a semnat la 31 de ani un contract cu Unirea Slobozia. Jucătorul crescut timp de 13 ani în Academia lui Sporting Lisabona a ajuns în Superliga în luna ianuarie, cu o înțelegere valabilă până în vară.
„Am ales cu sufletul să vin în România”
Plecat din Maramureș la vârsta de 8 ani, Ponde a decis abia acum să joace pentru prima dată în țara natală. Atacantul dezvăluie că încrederea clubului și curiozitatea personală au stat la baza deciziei. „M-a motivat mult încrederea pe care am simțit-o din partea clubului cu ocazia discuțiilor legate de transfer. Am urmărit campionatul din România de-a lungul anilor, pe cât mi-a permis timpul, și știam că e o ligă competitivă, echilibrată. A fost la mijloc și curiozitatea de a juca în țara mea natală. Chiar țineam să am o experiență aici până la terminarea carierei”, explică Ponde.
Aceasta nu a fost prima ofertă primită de la un club românesc, dar acum a fost momentul potrivit. „Da. Am ales și cu sufletul. Era a doua oportunitate de a veni în România și acum m-am decis să fac pasul. A mai existat anul trecut o propunere de la Poli Iași, dar am simțit atunci că nu e momentul. Am preferat o altă ofertă din Portugalia. Știu că s-au scris lucruri în presă și despre Dinamo, dar cu mine n-a vorbit nimeni nimic”, a clarificat fotbalistul.
După primele săptămâni în Superliga, Ponde consideră că Universitatea Craiova este principala favorită la titlu. „E o formație bine organizată, stă bine și fizic, și tactic. Nu prea am avut șanse în fața lor. Se vede că e un grup lucrat, cu destule detalii aduse din școala portugheză”.
Disputat de Sporting și Chelsea la 10 ani
Cristian Ponde s-a stabilit cu părinții în Algarve la 8 ani și a început fotbalul la Olhanense. După un singur sezon, a fost remarcat de Sporting Lisabona și a avut de făcut o alegere majoră la doar 10 ani. „Am avut de ales atunci între Sporting și Chelsea, dar inclusiv persoana care m-a remarcat m-a sfătuit să merg la Lisabona, nu la Londra. Oricum voiam Sporting, fiindcă de acolo au ieșit jucători fantastici și au cea mai bună bază de pregătire din Portugalia”.
Timp de 13 ani, a crescut în academia care l-a format și pe Cristiano Ronaldo, alături de o generație de excepție. „Să zicem așa: Joao Palhinha – acum la Tottenham, Daniel Podence – ex-Wolves, acum la Olympiakos, Andre Silva – Porto, Milan, Leipzig, Gelson Martins – fost la Atletico și Monaco, Rony Lopes – ex-Monaco și Sevilla. Cu toți acești băieți am crescut împreună”, își amintește Ponde. Presiunea era mare, dar benefică. „Da, dar e o presiune pozitivă în sensul că e un mediu de creștere confortabil pentru un tânăr. Un mediu care-ți inspiră încredere, te motivează, știind că din acea Academie au plecat în lume mari fotbaliști, la cluburi imense”.
Coșmarul de la 19 ani i-a schimbat destinul
Când era pe punctul de a face pasul spre prima echipă a lui Sporting, la 19 ani, o accidentare gravă i-a schimbat traiectoria. A suferit o ruptură a ligamentelor încrucișate de la genunchiul drept, care l-a ținut pe tușă un an. Ponde consideră că nu accidentarea în sine a fost problema, ci momentul în care a venit. „Nefericit a fost timingul în sensul că accidentarea s-a petrecut în luna martie, când eram aproape de promovarea la prima echipă a lui Sporting, făcusem cu ei tot presezonul, iar cu naționala U19 urma Europeanul (vicecampioni) și, apoi, Mondialul U20 (sferturi de finală). Am ratat însă un an necesar cu recuperarea. Fotbalul nu te așteaptă. Am pierdut trenul, a fost greu să mai revin la forma inițială. Era un moment pe care, dacă-l speculam, cu siguranță aș fi jucat la un nivel foarte mare”.
Sentimentul dominant din acea perioadă a fost frustrarea. „Simțeam că vreau să fiu prezent acolo, pe gazon, în vestiar, dar nu mai puteam. A fost foarte greu”. Despre comparația cu celebrul său conațional, Ponde este tranșant. „Nu m-am gândit niciodată serios la comparația prin care mi se spunea «micul Cristiano Ronaldo». Suntem complet diferiți, eu am alt stil, iar diferențele sunt semnificative”.
Legătura cu Maramureșul și naționala României
Născut la Baia Mare, Cristian Ponde și-a păstrat legătura cu originile sale. „În casă se vorbește tot timpul românește! E adevărat că eu înțeleg mai bine decât vorbesc, dar mami și tati au impus această regulă. Asta mi-am impus și singur, o dorință naturală de a-mi păstra rădăcinile familiei”. Atacantul spune că abia așteaptă să revină în locurile natale, unde nu a mai fost din 2016.
Deși a fost căpitan pentru naționalele de juniori ale Portugaliei, pentru care a strâns 29 de meciuri și 11 goluri la categoriile U17-U19, el nu a fost contactat niciodată de Federația Română de Fotbal. „Niciodată! N-am avut contacte cu nimeni, nici măcar la nivel de tatonare a unei asemenea posibilități. Mă simt în egală măsură român și portughez. Nu știu cum aș fi reacționat în fața unei astfel de variante de alegere”.
Ponde urmărește echipa națională a României și are jucătorii săi preferați. „Denis Man e un jucător de clasă, care poate influența orice partidă. Foarte bun, iar asta se vede și din ultimele lui evoluții la PSV! si, Radu Drăgușin e un fundaș vizibil. Pentru mine, România lui Lucescu poate arăta și la Istanbul că are potențial de Mondiale”. Legătura cu originile sale este marcată și pe corp, prin tatuaje. „Un semn al infinitului care are încorporate coordonatele geografice ale locului în care m-am născut. O cruce. Două aripi: mami și tati. Numele surorii mele și al bunicii. Sunt repere care mă motivează zilnic”.
