Căderea lui Viktor Orbán și a partidului Fidesz după 16 ani de guvernare în Ungaria reprezintă un semnal de alarmă serios pentru clasa politică de la București. Politologul Radu Delicote, expert în comunicare, analizează cauzele înfrângerii și trage paralele cu situația din România, unde partidele par captive într-un joc politic rupt de realitatea cetățenilor.
Eroziunea puterii după 16 ani
Principalul motiv al înfrângerii lui Viktor Orbán este legat de o uzură firească a puterii. „Viktor Orbán a pierdut inclusiv legitimitatea morală în momentul de față. Tot ce poate să mai facă acum este să sprijine viitorul guvern, oricum ar arăta el, dacă își dorește cu adevărat să mai aibă vreo relevanță politică”, explică Delicote. Motivul este simplu: „a fost la putere de prea mult timp”.
Expertul aduce în discuție un concept mai vechi, dar care rămâne relevant în acest context. „Conceptul, oricât de perimat ar suna astăzi, conceptul de rotație a cadrelor pe care îl făceau comuniștii, exact asta avea în vedere: să nu ții o personalitate, un chip, un lider la putere prea mult timp, pentru că ajunge de fapt să devină incoerent politic, să nu mai fie relevant administrativ”, adaugă acesta, recunoscând că guvernarea de 16 ani a avut și succese la nivel de politici publice.
Rețele sociale versus televiziune
Controlul majorității canalelor media tradiționale nu mai garantează succesul electoral. Deși vizibilitatea este vitală, dinamica s-a schimbat. „E ca și când tu ai un produs de tip Coca-Cola sau Pepsi-Cola și nu ai magazinele sau rafturile pe care să îl pui la vânzare. Normal că ai nevoie de acele rafturi”, spune Delicote. Când oferta din media mainstream devine monotonă și controlată, publicul caută alternative.
„Problema este că atunci când nu ai alternativă, dar și când deja oamenii devin sătui de același tip de mesaje din presa mainstream, se vor refugia în online. Și acolo nu mai ai control”, punctează analistul. În acest mediu se pierde încrederea, mai ales când un lider politic nu mai știe să comunice la nivel de alternativă. „Adică să știi să joci tenis, frate, să știi să joci tenis în politică. Nu doar tu să dai cu racheta în minge”. Cheia nu este manipularea, ci conectarea cu realitatea. „Cred că contează să știi să înțelegi ce se întâmplă cu adevărat la firul ierbii. Pentru că dacă îți rupi legătura cu firul ierbii, ajungi să devii irelevant politic”, conchide expertul.
O victorie cu nuanțe și un Orbán încă relevant
Entuziasmul legat de înfrângerea lui Orbán trebuie nuanțat, deoarece diferența de voturi a fost mai mică decât o arată distribuția mandatelor. „Se numește The Bandwagon Effect. Tot timpul oamenii își doresc să fie în caleașca învingătorului, să se încoloneze”, explică Delicote. Realitatea din teren arată o Ungarie profund divizată: „dacă ne uităm cu adevărat pe distribuția votului, vedem că orașele mari le-a luat TISZA și restul țării, deci orașele medii și mici, inclusiv diaspora, la Fidesz”.
Această bipolarizare politică arată că Viktor Orbán nu este un personaj politic terminat. Dimpotrivă, el poate reveni în forță. „Dacă reușește să se regrupeze și să-și ridice la suprafață o serie de lideri tineri din Fidesz, cu o viziune mult mai, hai să-i spunem, globală sau regional mai aplicată, o să vedem chiar un refreshment în politica de la Budapesta”, consideră Radu Delicote.
Lecția ungară pentru coaliția de la București
Pentru partidele de la putere din România, rezultatul alegerilor din Ungaria ar trebui să funcționeze ca un avertisment. „Aș vedea mai degrabă votul din Ungaria (…) ca un semnal foarte serios de alarmă pe care ar trebui să și-l tragă partidele din actuala Coaliție de Guvernare”. Schimbarea de la Budapesta a venit pe un fond de nemulțumiri similare cu cele din România: scăderea puterii de cumpărare, nevoia de reprezentare și incoerența guvernului.
Mesajul pentru clasa politică de la București ar trebui să fie unul de asumare și reconectare cu electoratul. „«Băi, OK, înțelegem ce s-a întâmplat acolo, s-ar putea și noi să avem nevoie cum? Să ne întoarcem la popor». Folosesc din nou o expresie, eu știu, prăfuită, dar care are sens în momentele astea”. În final, democrația își arată forța. „Iar când voința populară este mare, poți tu să fii cel mai bun comunicator sau cel mai bun tehnician, căci nu vei reuși să dobori valul care vine niciodată”.
Avertisment pentru partidele din opoziție
Există o lecție importantă și pentru partidele din opoziție, precum AUR. „La ei lecția e că tot timpul, dacă vei ajunge la putere, la guvernare, și nu ești pregătit să faci cu adevărat asta, vei cădea de două sau trei ori mai repede decât o face un partid mainstream aflat deja la guvernare, care se erodează”. Motivul este nivelul foarte ridicat al așteptărilor.
„În momentul în care ajungi la guvernare ca partid de opoziție, nivelul de așteptare este de două-trei ori mai înalt decât în mod normal, prin prisma mesajului pe care l-ai avut. Și atunci dacă nu reușești să impui ceva rapid, bun, de succes și răsunător în sentimentul popular, s-a terminat”. În prezent, politicienii români par deconectați de electoratul larg, fiind prinși într-o luptă internă. „E un meci de tenis, de fapt un meci de tenis jucat într-o clepsidră. Adică nici măcar nu este în aer liber, să-l vadă, să poată să participe cetățenii la el. Dar este un meci de tenis jucat într-o clepsidră extrem de etanșă”. La acest meci participă doar fanaticii, care reprezintă cel mult „10-15%, atât, din tot electoratul”.
