Bucuros şi nou-nouţ, vă mulţumesc tuturor şi vă salut

Filosoful Mihai Şora a postat, luni, pe Facebook, primul mesaj după externarea din spital, în care le mulumeşte tuturor celor care l-au îngrijit, dar şi celor care i-au transmis mesaje de susţinere. ”A trebuit să trăiesc o sută de ani ca să descopăr că am o vezică biliară şi un canal coledoc”, scrie Şora care afirmă că, în ciuda recomandărilor medicilor, se va afla la protestul din 10 august.

”Bună dimineaţa, copii! Dacă e luni, începem o viaţă nouă”, scrie, luni, Mihai Şora pe Facebook, titrează News.ro.

Acesta vorbeşte despre boală, ”în faţa căreia niciun om nu seamănă cu un altul şi pe care niciun om nu o poate trăi pentru un altul”.

”Servituţilor fiinţei biologice – bărbaţi sau femei, cimpanzei, căprioare, lei sau elefanţi –, cu toţii le răspundem la fel, prin aceleaşi nevoi fiziologice; dar este foarte probabil ca omul să se deosebească de celelalte mamifere tocmai prin gândul care îl vizitează atunci când fiinţa lui biologică, „animalul“ din el este supus încercărilor fizice şi psihice. În orice caz, prizonieratul într-o boală – ca orice formă de supunere – este ocazia (uluitoare, uneori) de a afla mai multe despre tine, despre limitele tale, despre cum poţi trăi cu ele când ţi se impun violent şi te cotropesc. Nu am fost, de-a lungul vieţii, un bolnăvicios. Când eram copil, tata alerga la unicul telefon din satul Izvin, să-l cheme pe doctorul Stietzel. Iar doctorul Stietzel venea degrabă cu automobilul, monoclu şi trusă la purtător, să mă vadă cum stau înfofolit în vârful pernelor. Însă erau bolile „fireşti“ ale copilăriei, cu toate că – trebuie amintit – în anii ’20, mii de copii mureau din pricina acestor boli; înainte să apar eu în comitatul Timiş din (pe atunci) Austro-Ungaria, părinţii mei pierduseră deja un băieţel de şase luni, – pe fratele meu, Teodor”, scrie Şora.

El afirmă că a…