Un sistem creat pentru a combate evaziunea fiscală s-a transformat într-o adevărată capcană pentru antreprenorii de bună-credință. Direcția Antifraudă din cadrul ANAF aplică amenzi de 20.000 de lei pentru o simplă problemă de interpretare tehnică, sancționând companii care au declarat corect achizițiile și au virat toate taxele la buget.
O amendă picată din cer
Să luăm un caz concret. O firmă mică din România a cumpărat un autoturism dintr-un alt stat membru UE. Mașina a fost transportată legal, verificată la graniță și înmatriculată fără probleme. Mai mult, la intrarea în țară exista deja un cod UIT generat în sistemul RO e-Transport de către operatorul logistic. Trasabilitatea era completă, iar facturile justificau fiecare pas.
Numai că, după câteva luni, inspectorii ANAF Antifraudă au aplicat amenda minimă de 20.000 de lei. Motivul? Lipsa unei declarații separate, depuse în nume propriu de către beneficiarul final al mașinii, deși transportul figura deja în sistem cu un cod valid.
Când legea lovește în firmele cinstite
Aici intervine o ruptură logică între scopul legii și aplicarea ei în practică. V-ați gândit vreodată că transparența fiscală totală vă poate aduce o sancțiune uriașă?
Într-o analiză detaliată, după cum notează Financiarul, avocata Alina Nica din București atrage atenția asupra acestei practici instituționale. Specialistul explică modul în care o procedură de monitorizare devine un instrument punitiv automat. „Sistemul RO e-Transport, instituit prin OUG nr. 41/2022 și extins prin OUG nr. 115/2023, are un scop pe care nimeni nu îl contestă serios: să monitorizeze transporturile de bunuri și să combată evaziunea fiscală. Problema pe care o văd nu este legată de sistemul în sine, ci de modul în care obligațiile de declarare au fost construite și cum sunt aplicate sancțiunile, pentru că, de la o vreme, în loc să prindă fraudatori, sistemul produce amenzi pentru contribuabili care nu au intenții de fraudă și nu prejudiciază în niciun fel”, declară avocata.
Cum vine asta, mai exact? Legea definește clar ce înseamnă o partidă de bunuri (un singur loc de încărcare, unul de descărcare, un singur utilizator obligat să declare). totusi inspectorii interpretează cumulativ obligațiile și cer declarații multiple pentru aceeași operațiune, chiar dacă transportul este deja înregistrat.
Soluții în instanță și speranțe pentru firme
Dar există totuși speranțe pentru antreprenorii sancționați pe nedrept. Apărarea se poate construi juridic pe trei piloni: prescripția, proporționalitatea și individualizarea sancțiunii. Principiul proporționalității este un ghid în dreptul european, iar Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a clarificat în cauze precum Salomie și Oltean sau Grupa Warzywna că sancțiunile fiscale nu trebuie să depășească ce este strict necesar pentru colectarea taxelor.
Instanțele din România au început deja să corecteze aceste derapaje.
„Primele soluții pronunțate în spețe similare par să meargă în această direcție. În 2025, Judecătoria Câmpina (2025) și Judecătoria Marghita (2025) au admis în parte plângeri contravenționale formulate împotriva unor procese-verbale ANAF emise în temeiul OUG nr. 41/2022 și au înlocuit amenzile cu avertismentul”, arată Alina Nica.
Ce trebuie să facă managerii
Timpul este cel mai mare dușman al firmelor vizate. Plângerea contravențională trebuie depusă obligatoriu în maximum 15 zile de la comunicarea procesului-verbal. Depășirea acestui termen scurt anulează orice șansă de apărare în instanță, forțând compania să plătească suma, indiferent de absurditatea deciziei.
Și totuși, soluția pe termen lung nu stă în aglomerarea instanțelor cu litigii. Legislația are nevoie urgentă de clarificări, astfel încât obligațiile de declarare să nu mai genereze sancțiuni ruinătoare pentru firmele care acționează cu bună-credință. Penalizarea companiilor pentru erori de interpretare tehnică, în condițiile în care statul are deja toate informațiile, nu face decât să blocheze activitatea economică.
