Aurul a înregistrat o corecție abruptă în luna martie, pierzând între 20% și 25% din valoare. Prețul metalului prețios a coborât de la aproximativ 5.600 de dolari pe uncie în ianuarie la circa 4.100 de dolari în martie. Această mișcare a surprins mulți investitori, având în vedere că a avut loc pe fondul războiului din Orientul Mijlociu, un context în care aurul este considerat în mod tradițional un activ de refugiu.
De ce a scăzut aurul când așteptările erau de creștere
Conflictul din Orientul Mijlociu a fost perceput de investitori nu ca un episod geopolitic obișnuit, ci ca începutul unui nou șoc inflaționist. Această perspectivă a alimentat așteptările că băncile centrale vor menține dobânzile la un nivel ridicat pentru o perioadă mai lungă, un scenariu nefavorabil pentru aur. În consecință, pe măsură ce randamentele titlurilor de stat americane au crescut și dolarul s-a întărit, investitorii s-au reorientat rapid. Aceștia au preferat active de refugiu mai lichide, precum dolarul și obligațiunile americane pe termen scurt, în timp ce cererea pentru aur a slăbit considerabil.
Piețele speculative și mișcările băncilor centrale
Scăderea prețului aurului a fost accentuată de faptul că piața era deja puternic speculativă, după avansul solid din 2025 și ianuarie 2026. Când volatilitatea a crescut, mulți investitori au vândut aur pentru a-și marca profiturile și pentru a acoperi pierderile din alte active. Presiunea de vânzare a fost amplificată de informațiile conform cărora unele bănci centrale ar fi vândut rezerve de aur pentru a-și susține monedele, a finanța importurile de energie și a acoperi nevoi bugetare. Radu-Iulian Padurean, Network Development Manager în cadrul Freedom24, a explicat contextul pieței. „Corecția aurului din martie a evidențiat un lucru esențial: aurul nu este întotdeauna prima alegere în fața unui șoc petrolier și a unui nou val inflaționist. În faza inițială a unei crize energetice, petrolul și dolarul pot performa mai bine. Dar, dacă energia scumpă începe să încetinească economia și pune presiune pe deciziile băncilor centrale, investitorii se întorc, de regulă, către aur. De aceea, scăderea din martie a semănat mai mult cu o reacție de moment a pieței decât cu o deteriorare a perspectivei aurului pe termen lung”, a declarat Radu-Iulian Padurean.
Statutul de activ de refugiu rămâne valid
Corecția din martie nu anulează statutul aurului de activ de refugiu. Specialiștii consideră că metalul prețios poate intra sub presiune în prima fază a unui șoc inflaționist, dar această presiune este adesea temporară. Atractivitatea aurului tinde să revină dacă prețurile ridicate la energie frânează economia și cresc riscurile unor erori de politică monetară. Un exemplu a apărut deja la începutul lunii aprilie, când, după armistițiul dintre SUA și Iran, petrolul a coborât sub 100 de dolari, iar dolarul s-a depreciat. În acest context, aurul a revenit rapid spre 4.800 de dolari pe uncie. Un semnal important este dat de Banca Populară a Chinei, care a continuat să cumpere aur pentru a 17-a lună consecutiv, arătând că marii cumpărători oficiali văd în continuare valoare pe termen lung în acest activ.
Merită investiția în aur după corecția de preț
După o scădere de 20-25%, aurul pare mai puțin supraevaluat decât în ianuarie, deși nu este considerat ieftin. Fundamentele pieței rămân favorabile, susținute de achizițiile continue ale băncilor centrale și de riscurile persistente legate de conflicte, prețurile la energie și procesul de dedolarizare. Mulți investitori văd scăderea din martie ca pe o resetare a pieței, nu ca pe sfârșitul trendului ascendent. Totuși, se recomandă o abordare treptată. Dacă tensiunile din Orientul Mijlociu se amplifică din nou și petrolul revine peste 100 de dolari, aurul ar putea retesta intervalul 5.200-5.400 de dolari pe uncie. În cazul în care dezescaladarea continuă, iar dobânzile reale se relaxează, prețul s-ar putea stabiliza între 4.500 și 5.000 de dolari, susținut de un dolar mai slab și de cererea constantă.
