Tănase Dima, singurul antrenor care i-a avut sub comandă atât pe Nicolae Dobrin, cât și pe Gică Hagi, face la 90 de ani dezvăluiri explozive. Acesta povestește despre un meci aranjat în sezonul ’77-’78, care a costat-o pe FC Argeș șansa de a realiza eventul.
Ajuns la o vârstă venerabilă, antrenorul rămâne o enciclopedie a fotbalului românesc. Amintirile sale despre o epocă plină de controverse includ momente dureroase, dar și comparații așteptate de o țară întreagă între cei mai mari fotbaliști ai României.
Blatul care a costat un titlu
Una dintre cele mai dureroase amintiri ale lui Tănase Dima este legată de un meci cu FC Bihor, la Oradea, în sezonul ’77-’78. FC Argeș a pierdut surprinzător, ratând o șansă istorică. „Am avut jocul la FC Bihor, la Oradea, pe care l-am pierdut în mod surprinzător! Mi-e foarte greu să ajung la un verdict de ce am pierdut acel joc, pentru că au fost foarte multe probleme în ziua jocului”, povestește antrenorul.
Contextul era tensionat, deoarece echipa gazdă lupta pentru supraviețuire în prima ligă. „Oradea era la retrogradare, singura șansă de a se salva de la retrogradare era să o bată pe Argeș”. Întrebat dacă a fost ceva necurat la mijloc, răspunsul său este ferm. „În mod cert! Acest fapt mi l-a relatat observatorul federal al acelui joc, profesorul Constantin Ardeleanu”.
Dima a fost întâmpinat la stadion de antrenorul gazdelor, Puiu Coșmoc, cu o întrebare cinică: „Bine, mă, tu nu vrei să câștigăm noi meciul ăsta?”. Reacția sa a fost radicală. A refuzat să se întoarcă acasă cu echipa, fiind profund indignat. „Am hotărât ca deplasarea de la Oradea spre acasă să o fac cu trenul. N-aș fi putut să vin acasă după această înfrângere rușinoasă și să accept această înfrângere”. Odată ajuns la Pitești, și-a anunțat retragerea de la club. Cu toate acestea, el susține că echipa sa nu a fost implicată în astfel de practici. „Vă mărturisesc, pentru că sunt în fenomen de ani și ani de zile… Piteștiul n-a intrat în jocul acesta niciodată. Absolut niciodată! Pentru că președintele nostru de atunci era Puiu Rapaport”.
Dobrin sau Hagi? Verdictul așteptat de o țară întreagă
Fiind singurul tehnician care i-a pregătit pe ambii, Tănase Dima oferă un răspuns avizat, dar diplomatic, în privința celui mai bun fotbalist. „Aș vrea să vă spun următorul fapt. Și eu, și ei am avut șansa să fim împreună. Amândoi jucători de talent, de mare talent. Amândoi creatori. Jucători care s-au impus”.
Profesorul explică diferențele subtile dintre cei doi. „Talentul lor era clar și se exprimau cu o ușurință ieșită din comun. La un moment dat, ori unul, ori celălalt având mingea, creau situații periculoase pentru adversar. Mai mult decât atât, datorită calităților acestor doi jucători, îi puneau în valoare pe coechipieri. Așa, de exemplu Dobrin, fie pe Radu I, fie pe Jercan sau pe Doru Nicolae. Dincolo, Hagi, prin driblingurile lui, prin pasele lui surprinzătoare, crea situații iminente de gol”.
O comparație directă este evitată, din motive personale. „N-aș vrea să fiu subiectiv, să spun Hagi pentru că este aromân ca și mine. Ar trebui să fiu imparțial și să spun că de amândoi am avut grijă, am ținut mult la pregătirea lor sportivă”. Istoria i-a așezat însă pe piedestale diferite: „Unul a fost apreciat și numit «Prințul din Trivale», celălalt «Regele».”
Dobrin, între geniu și „scăpări omenești”
Amintirile despre Nicolae Dobrin sunt mai personale. Dima povestește un episod în care „Prințul” a refuzat o convocare la națională pentru un turneu în Brazilia, pe motiv că „nu suportă acest drum atât de lung cu avionul”. O altă poveste savuroasă vine din afara terenului. „Altă dată am fost sculat noaptea la ora 2:00, telefon acasă, de la Gica, pentru că nu venise Gicu acasă…”.
Antrenorul descrie aceste episoade cu înțelegere. „Ca orice tânăr, ca orice om de o anumită poziție, mai avea niște scăpări. Le numesc așa, firești, omenești. Îi plăcea anturajul. Gicu sigur că n-a fost băutor, în mod cert”. Enigma Guadalajara 1970, unde Dobrin nu a jucat niciun minut, este parțial lămurită. Dima a discutat cu selecționerul Angelo Niculescu, care a negat un conflict personal. „Toți am regretat lipsa lui din echipă, era Pele al României în acel meci”, spune Dima. El adaugă o nuanță neașteptată: „Gicu nu mi-a spus ceva special. El, într-un fel, a mărturisit că a fost și vina lui în toată povestea asta”.
Fotbalul de azi și uitarea de la FRF
Trecut și pe la Dinamo sau Sportul Studențesc, Tănase Dima a lucrat cu nume grele precum Cornel Dinu sau Mircea Sandu. Despre perioada petrecută în Regie, el își amintește că „era o atmosferă aparte față de celelalte echipe din prima ligă. Sigur că alt nivel, în primul rând, alt nivel de cultură, alt nivel de educație”.
Comparația cu fotbalul de astăzi este necruțătoare. „Astăzi mi-e foarte greu să înțeleg, nu numai mie, cred că multă lume… Fotbalul este în pericol cu jocul acesta tendențios, de a juca mult lateral și înapoi. Înapoi și cu portarul în situații, după părerea mea, ridicole”. Verdictul său este tranșant: „Asta înseamnă lipsă de personalitate, lipsă de un fundament rațional de a înțelege jocul pe atac și pe apărare”.
La 90 de ani, antrenorul nu a primit nicio felicitare din partea Federației Române de Fotbal. Întrebat dacă a fost invitat la FRF pentru o floare sau o diplomă, răspunsul a fost un scurt „Nu”. Secretul longevității sale stă în echilibru. „Două imperative am avut: viața de familie și viața profesională. Am conștiința împăcată că pe amândouă le-am făcut foarte bine. Am doi nepoți, unul de 3 ani și unul de 10 ani în casă; casa fiind plină, înseamnă tinerețe”.
