Un studiu internațional amplu sugerează că dorința sexuală masculină nu scade atât de rapid precum se credea anterior. Cercetarea, citată de Bravonet, indică faptul că libidoul bărbaților atinge punctul culminant în jurul vârstei de 40 de ani, nu în adolescență.
Rezultatele contrazic teorii anterioare
Publicate în jurnalul științific Scientific Reports, rezultatele studiului pun sub semnul întrebării ideea conform căreia dorința sexuală este determinată strict biologic și scade odată cu înaintarea în vârstă. Până în prezent, se considera că libidoul este strâns legat de nivelul de testosteron, principalul hormon sexual masculin, care începe să scadă după vârsta de 30 de ani.
Apetitul sexual nu prezintă semne de diminuare timp de un deceniu după acest prag hormonal, arată studiul. Datele indică o creștere constantă a dorinței sexuale auto-raportate de bărbați în prima parte a vieții adulte, culminând în jurul vârstei de 40 de ani, urmată de un declin lent. Libidoul a revenit la nivelurile din tinerețe abia după ce participanții au atins vârsta de 60 de ani.
Detaliile studiului internațional
Cercetarea, coordonată de Dr. Toivo Aavik de la Universitatea din Tartu, a analizat date de la peste 67.000 de adulți cu vârste cuprinse între 20 și 84 de ani. Informațiile provin din Estonian Biobank, o bază de date cu peste 200.000 de participanți, permițând o analiză pe termen lung a evoluției dorinței sexuale.
Participanții au completat chestionare în care și-au evaluat intensitatea impulsurilor sexuale și frecvența gândurilor despre sex. Cercetătorii au examinat apoi variațiile dorinței în funcție de factori precum vârsta, genul, orientarea sexuală, educația, statutul familial și ocupația.
Rolul factorilor non-biologici
Analiza datelor indică un rol mai important al factorilor non-biologici decât se anticipa. „Vârful de la mijlocul vieții la bărbați sugerează că factorii dincolo de îmbătrânirea biologică, precum dinamica relațională, pot juca un rol mai semnificativ decât s-a anticipat inițial”, au scris cercetătorii.
Studiul menționează că bărbații în vârstă de 40 de ani sunt mai predispuși să se afle în relații stabile, pe termen lung, asociate cu o activitate sexuală crescută și cu o intimitate emoțională sporită. Stabilitatea relațională și confortul emoțional ar putea contrabalansa efectele declinului hormonal timpuriu.
Diferențe în funcție de gen, orientare și educație
Cercetarea a evidențiat și alte variabile care influențează nivelul dorinței sexuale. Bărbații au raportat o dorință sexuală mai mare decât femeile pe aproape toată durata vieții adulte. Autorii notează că diferențele individuale au fost semnificative la ambele sexe, reflectând o gamă variată de experiențe personale.
Orientarea sexuală a fost un alt factor relevant. Participanții bisexuali au raportat, în general, o dorință peste medie. Nivelul de educație a relevat un model neașteptat: persoanele cu diplome de licență au înregistrat cele mai mari scoruri ale dorinței, în timp ce persoanele cu diplome postuniversitare au avut cele mai scăzute scoruri.
Limitările cercetării
Autorii menționează o limitare importantă a cercetării: dependența de datele auto-raportate, care pot fi influențate de atitudini sociale și norme culturale. Percepția și raportarea propriei dorințe sexuale pot fi modelate de ceea ce este considerat acceptabil din punct de vedere social.
Rezultatele ar putea fi distorsionate de faptul că bărbații de vârstă mijlocie sunt, posibil, mai confortabili să recunoască impulsurile sexuale decât bărbații tineri. Această deschidere ar putea majora artificial scorurile pentru grupa de vârstă de 40 de ani, fără a reflecta o diferență reală, biologică sau psihologică, a intensității dorinței.
Despre Dr. Toivo Aavik
Dr. Toivo Aavik este cercetător la Universitatea din Tartu, Estonia. Universitatea din Tartu este cea mai mare și mai prestigioasă instituție de învățământ superior din Estonia, având o istorie bogată în cercetare și educație.
Estonian Biobank, de unde provin datele, este o resursă valoroasă pentru cercetătorii care studiază sănătatea și bolile, oferind o perspectivă unică asupra factorilor genetici și de stil de viață care influențează starea de bine a populației.
