O studentă din Australia a trecut printr-un coșmar. Și-a pierdut bunica. Apoi, concediată. De ce? Șefii insistau să vadă rapid certificatul de deces. Un gest revoltător. Compania a plătit scump pentru asta.
Comisia pentru Muncă Echitabilă din Australia a decis: Tru Ninja, un parc de aventură indoor din Sydney, trebuie să plătească despăgubiri de 7.500 de dolari. Povestea, preluată de Bravonet, arată o lipsă crasă de empatie. O încălcare flagrantă a drepturilor angajatului. Pur și simplu.
Calvarul a început odată cu decesul bunicii
Bianca Knott, studentă la criminalistică și supervizor part-time la Tru Ninja, a anunțat decesul bunicii sale pe 19 septembrie 2025. Imediat. A solicitat concediu de doliu. Un drept legal. Răspunsul? O avalanșă de cereri pentru a prezenta dovezi ale decesului. Insistente, chiar în ziua tragediei. De ce acum?
Pe 23 septembrie, compania a solicitat oficial certificatul de deces, un anunț funerar sau o declarație pe proprie răspundere. Surprinzător sau nu, au cerut și un certificat de prim ajutor și o verificare pentru lucrul cu copiii. Vicepreședintele Comisiei, Tony Slevin, a descris aceste solicitări drept „inexplicabile”.
Mama Biancăi a încercat să explice. Fără succes
Mama Biancăi a sunat un manager pe 23 septembrie. A explicat că e prea devreme pentru documente oficiale. În mijlocul durerii și al pregătirilor pentru înmormântare. Nu a contat. Presiunea a continuat prin emailuri de la co-proprietari. Pe 25 septembrie, Evan Wardrope a cerut din nou dovezi. A sugerat chiar să-și ia concediu de odihnă în loc de zilele de doliu. Oare se putea mai rău?
Disperată, Bianca a trimis un certificat medical și un număr de eveniment de la poliție. Insuficient. Wardrope a cerut un raport oficial de la poliție pentru a verifica numărul. Plata concediului de doliu? Doar după ce primesc dovezile „corecte”. Tânăra a amintit de dreptul la deconectare. Refuzată. Amenințată cu acțiuni disciplinare. Absurd.
Concedierea, motivată printr-un pretext absurd
Pe 9 octombrie, Bianca a fost chemată la o ședință disciplinară formală. A primit un avertisment scris. A doua zi, a cerut o scrisoare de încetare a contractului. Compania i-a dat-o, dar a refuzat plata preavizului. Motivul? Conduită necorespunzătoare gravă. Acuzațiile? Bizare. Ar fi dat datele de contact ale șefilor unei terțe părți (mama ei), ar fi refuzat să aducă dovezile și ar fi provocat stres managementului. O solicitare nerezonabilă. Asta a fost, de fapt.
Verdictul a demontat apărarea companiei. Avocatul firmei a încercat să dea vina pe comunicările tensionate cu mama tinerei. Judecătorul a respins această justificare. „Nu consider că discuțiile purtate de mama doamnei Knott au fost nepoliticoase și abuzive”, a spus vicepreședintele Tony Slevin. Apoi a criticat direct angajatorul. „Solicitările lor, în opinia mea, au fost nerezonabile”.
„Ar fi trebuit să o lase în pace”. Și au plătit scump
Tru Ninja nu a avut niciun motiv valid să o concedieze. A ignorat complet starea emoțională a angajatei. Gata. Comisia i-a acordat Biancăi Knott despăgubiri de 7.596 de dolari. O sumă de trei ori mai mare decât cea solicitată inițial. Ironia sortii…
Judecătorul Slevin a fost tranșant. „True Ninja ar fi trebuit să facă un pas înapoi și să-i ofere doamnei Knott timpul de care avea nevoie pentru a jeli. Nu a făcut-o. În schimb, a continuat cu emailuri și solicitări de informații, angajând-o pe doamna Knott într-un moment în care ar fi trebuit să fie lăsată în pace”. O lecție scumpă despre empatie. Foarte scumpă.
