S-a găsit masculinitate toxică la Guvern: cazul Eugen Teodorovici

Ți-ai pus vreodată problema să votezi pe cineva (sau chiar un partid) în funcție de modul în care persoana aceea îi tratează pe alții? Politica din România abundă în modele de comportament agresiv – cum e, din plin, Eugen Teodorovici -, și, cumva, nouă nu pare să ne pese. Desigur, sunt lucruri mai importante atunci când votăm. Negociem cu noi înșine ideologii, credințe, avantaje personale, alăturări cu cauze în care credem. Dar nu știu cât de des luăm în considerare, pur și simplu, comportamentul cuiva. Dacă ne uităm la cuvinte agresive și la gesturi mitocănești și le considerăm dovezi de putere sau, așa cum ar trebui să fie considerate, mostre de nesimțire.

La asta mă gândeam aseară, când, după o zi plină, recapitulam de la TV știrile zilei și vedeam îngrozită cum, la audierile pentru viitorul guvern, ministrul demis al finanțelor Eugen Teodorovici agresa în mod repetat și cu un limbaj incalificabil (pentru o persoană publică într-o funcție ca aceea, căci poate în privat vom mai avea toți derapaje) diverse persoane aflate în sală. Fără să luăm în considerare jocuri politice, apartenențe și simpatii, prestația acestui ministru mi s-a părut pur și simplu greu de privit și de auzit.

Eugen Teodorovici a șocat, cum probabil vei fi văzut deja în presă, cu o afirmație adresată unuia dintre parlamentarii din comisie: „V-am mai spus eu, cu mine s-a închis povestea. Îmi plac curvele, dar nu în politică”. Spusă pe un ton superior și cu un rânjet care s-a menținut pe tot parcursul audierilor, Teodorovici a spus mult mai mult de atât. Deși, în acest caz atât de penibil, nici nu e clar la ce se referea ministrul. Dacă e în acord cu lucrătoarele…