Românii se tem că autoritățile nu îi apără. Femeile știu asta de mult.

Ne aflăm astăzi în ceea ce s-ar putea chema stadiul final al tragediei prin care a trecut Alexandra Măceșanu din Dobrosloveni. Agresorul și-a recunoscut ieri fapta și a mai recunoscut că a agresat-o, violat-o și omorât-o și pe Mihaela Melencu, o altă tânără luată la ocazie în luna aprilie a acestui an. Însă efectele acestui dezastru uman și instituțional nu se termină aici și nimeni nu ar trebui să fie mulțumit doar cu această mărturisire.

În ultimele două zile au avut loc proteste care cereau demisia unui Guvern incompetent și care a dovedit în repetate rânduri că nu își face dileme morale atunci când favorizează infractorii. S-a strigat în stradă, ca la Colectiv, „Corupția ucide” – un lucru cât se poate de adevărat când ne uităm la modul în care au fost numiți în funcții unii dintre oamenii care au gestionat cazul din Caracal.

Un altfel de protest a avut loc duminică seara în fața Ministerului de Interne. În jur de 400 de persoane, multe dintre ele femei îmbrăcate în negru, au reclamat un fapt care a fost ignorat în majoritatea emisiunilor TV și a reportajelor de la fața locului care au prezentat drama: că, atunci când femeile sunt bătute, hărțuite, jignite, ucise, atât autoritățile, cât și publicul, sunt fără reacție.

„Cade una, cădem toate” a fost numele acestui protest ce reclama faptul că „trăim într-o cultură care normalizează hărțuirea și violența asupra femeilor, iar societatea face mișto despre asta – în bancuri, în reclame, în melodii, în rânjetele complice ale tuturor.” Pe parcursul protestului, femei cu gurile legate cu eșarfe negre, purtând pancarte pe care scria „Poliția ucide” sau măști chirurgicale pe care scriseseră „Credeți-ne” s-au…