Un conflict în Orientul Mijlociu redesenează complet harta puterii, iar analiștii au un verdict clar. În timp ce premierul israelian Benjamin Netanyahu pare să iasă întărit politic, Donald Trump gestionează un șoc economic global și vulnerabilitatea aliaților din Golf. Conflictul a mutat atenția de la Gaza către Iran, un teren unde consensul național israelian este mult mai puternic.
Netanyahu, marele câștigător politic
Pentru premierul israelian, războiul a reconfigurat scena politică internă în favoarea sa. Aaron David Miller, un fost negociator american pentru Orientul Mijlociu, a tranșat problema fără echivoc: „Există un câștigător clar și un învins clar”. Acesta a continuat, afirmând că „Netanyahu este, de departe, câștigătorul principal. El a demonstrat competența militară a Israelului. Statele din Golf sunt, de departe, cei mai mari învinși”. În Israel, războiul cu Iranul este văzut ca o necesitate. „Chiar dacă nu are loc o schimbare de regim, slăbirea Iranului și a axei (milițiilor) pe care o conduce este un obiectiv uriaș pentru Netanyahu”, explică Natan Sacks, cercetător la Institutul pentru Orientul Mijlociu. Acțiunile militare au fost concrete, Israelul concentrându-se pe vestul și nordul Iranului, unde a atacat rachete balistice și situri nucleare. Oficialii israelieni au confirmat și asasinarea unor lideri iranieni, inclusiv a șefului securității Ali Larijani și a ministrului informațiilor, Esmail Khatib.
Opțiuni dificile pentru Trump
Pentru Donald Trump, efectul conflictului a fost exact invers. L-a prins într-o situație fără o soluție evidentă, expunându-și aliații arabi și subminând narațiunea economică. Așteptându-se să găsească o figură maleabilă la Teheran, Trump „a găsit un Kim Jong Un iranian”, după cum a descris situația Karim Sadjadpour, expert în Iran. Analiștii spun că Trump are în față trei opțiuni la fel de nefavorabile: să prelungească atacurile, să declare victoria și să spere la o retragere a Teheranului, sau să escaladeze dramatic conflictul. Niciuna nu oferă o ieșire clară. Șefa serviciilor de informații americane, Tulsi Gabbard, a declarat miercuri în fața Congresului că, deși slăbit, guvernul iranian rămâne capabil să atace interesele SUA și ale aliaților săi.
Statele din Golf, victime colaterale
Pe măsură ce Iranul lansează rachete și drone și blochează Strâmtoarea Ormuz, artera vitală pentru o cincime din petrolul mondial, riscul ca statele din Golf să devină cele mai mari victime crește exponențial. „Amenințarea comună pe care o percep acum (statele arabe din Golf) nu este altceva decât securitatea și stabilitatea viitoare a Golfului”, a adăugat Miller. Expertul, care este și cercetător la Carnegie Endowment for International Peace, a punctat gravitatea situației: „Ideea că Golful reprezintă viitorul regiunii este acum în joc – și, odată cu ea, viziunea Golfului asupra propriului viitor”.
Percepții diferite asupra riscului
SUA și Israelul au percepții fundamental diferite asupra riscului. Israelul vede Iranul ca o amenințare potențial existențială și este mai dispus să tolereze instabilitatea regională. În schimb, Washingtonul este mult mai expus la atacuri asupra infrastructurii energetice, care duc la creșterea prețurilor petrolului. Un exemplu a fost atacul israelian asupra imensului câmp de gaze South Pars din Iran, cel mai mare zăcământ de gaze naturale offshore din lume, pe care îl împarte cu Qatarul. Reacția lui Trump a fost furioasă, declarând pe rețelele sociale că SUA „nu știau nimic despre acest atac specific”. Această negare a contrazis însă afirmațiile anterioare ale ambilor lideri, care susțineau că armatele lor luptă în strânsă coordonare.
O sabie cu două tăișuri
Deși războiul se bucură de sprijin public în Israel, acest lucru nu s-a tradus încă într-o creștere a popularității lui Netanyahu în sondaje. Studiile arată că actuala sa coaliție de dreapta nu ar atinge majoritatea, obținând în jur de 50 din cele 120 de locuri din Knesset. Aviv Bushinsky, un fost consilier al lui Netanyahu, a spus că războiul va fi judecat, în cele din urmă, în termeni binari: fie „regimul” Iranului cade, fie nu. Orice rezultat inferior riscă să transforme câștigurile militare într-o povară politică pentru premier, care a prezentat campania ca pe o căutare a „victoriei totale”. Piețele israeliene pot proiecta încredere acum, dar par oarbe la costul unui război neterminat.
