La șapte zile de la dispariția lui Mircea Lucescu, nepotul său, Matei, a îndeplinit o dorință mai veche a antrenorului. Acesta a vizitat pentru prima dată colecția impresionantă de tricouri a bunicului său, expusă la Muzeul Fotbalului din București, un gest pe care „Il Luce” și-l dorea de mult timp.
Băiatul lui Răzvan Lucescu a recunoscut că bunicul său, stins din viață la 80 de ani, insistase în trecut să meargă împreună la muzeu. Programul încărcat i-a împiedicat însă să facă vizita împreună. Acum, Matei a pășit singur printre amintirile adunate de-a lungul unei cariere remarcabile.
O promisiune îndeplinită la Muzeul Fotbalului
Vizita a fost un moment plin de emoție pentru Matei Lucescu, care a văzut pentru prima oară întreaga colecție expusă. El a mărturisit că, deși știa de existența tricourilor, nu le văzuse niciodată pe toate la un loc, deoarece bunicul său nu obișnuia să le expună acasă. „Am tot vorbit cu Mircea să venim să vedem colecția, a insistat să venim, dar n-am apucat. Sincer, e prima oară când o văd pe toată expusă. Fiind tricourile lui, el nu avea obișnuința să le scoată să se uite la ele. E prima oară și pentru mine când am ocazia să le văd pe toate expuse. Îmi dau seama cât de multe sunt de fapt, nici nu știam”, a declarat Matei Lucescu.
O colecție istorică de la Pelé la Messi
Colecția a fost adusă la muzeu chiar de Mircea Lucescu la aniversarea sa de 80 de ani, pe 29 iulie 2025. Aceasta reprezintă o adevărată istorie a fotbalului mondial. Pe lângă tricourile purtate de „Il Luce”, vizitatorii pot admira piese legendare, precum cel al lui Pelé de la Cupa Mondială din 1970, al lui Giacinto Facchetti de la Mondialul din 1966 sau tricoul cu mânecă lungă al lui Franz Beckenbauer. „E frumos și solid să vezi istoria și fizic, nu doar în imagini, să vezi că după fiecare meci au rămas niște amintiri, nu numai imagini. Le-au și pus în ordine cronologică și să treci cumva prin toată istoria lui. Tricouri din ’66, până la cele recente, cu Messi”, a continuat nepotul antrenorului. Piesa de rezistență rămâne tricoul legendei braziliene. „Cred că am văzut o singură dată tricoul lui Pele, acum e a doua oară. Știam de el, dar mă bucur că au ajuns undeva unde se pot bucura și alți oameni de ele, să le vadă, să își amintească.”
„Pentru mine a fost doar bunicul”
Dincolo de antrenorul care a câștigat 36 de trofee și a scris istorie pentru cluburi ca Dinamo, Șahtior sau Galatasaray, Mircea Lucescu a fost un om de familie. Pentru nepotul său, imaginea publică a fost mereu secundară. „Pentru mine a fost bunicul, doar așa l-am văzut, nu ca pe un antrenor de fotbal, nu ca pe un mare sportiv, ci doar ca fiind bunicul meu”, a spus Matei. El a explicat că bunica a fost cea care s-a ocupat îndeaproape de educația nepoților. „De noi s-a ocupat bunica, Mircea era ocupat cu fotbalul. Pot să vă zic sigur că ne-a dus în toate muzeele din Europa, sigur le-am văzut pe toate. Ea s-a ocupat să ne predea lucrurile pe care Mircea nu avea timp să le facă.” Amploarea funeraliilor a fost un moment care a impresionat profund familia. „Toți am fost impresionați cu adevărat de oamenii care au venit la priveghi, de amploarea evenimentului, de cei care ne-au ajutat să organizăm înmormântarea, tot sprijinul pe care l-am avut în aceste momente grele.”
Moștenirea numărului 11 merge mai departe
Numele Lucescu continuă în fotbal, iar tradiția este dusă mai departe. „Lucio deja joacă fotbal, o să vedem și băiatul meu, e încă mic, are trei ani, o să mai dureze până o să știm dacă îi place cu adevărat fotbalul, dacă este pasionat de asta.” Cel mai mic membru al familiei are deja o amintire prețioasă de la străbunicul său. „Are un echipament al naționalei pe care i l-a făcut chiar bunicul meu, cu numele lui pe spate, și îl poartă cu foarte mare mândrie prin casă.” Ca un omagiu, numărul purtat de Mircea Lucescu a devenit un simbol pentru întreaga familie. „Toți am luat numărul lui Mircea, toți purtam tricoul cu numărul 11, ca un mic omagiu pentru el.” Matei și-a amintit și de un moment special, care acum închide o buclă peste timp. „Am mai dat lovitura de start în Giulești în urmă cu 15 ani, când era tata antrenor. Nu-mi mai amintesc ce meci, pot spune că bucla s-a închis”, a încheiat el.
