Jovo Lukic, atacantul de 27 de ani de la U Cluj, este revelația acestui sezon din Superliga, conducând clasamentul golgheterilor cu 16 reușite. Performanțele sale i-au adus o nouă convocare la naționala Bosniei, după o pauză de cinci ani. În total, atacantul a marcat 18 goluri și a oferit 3 pase decisive în 31 de meciuri în toate competițiile.
Sub comanda lui Ioan Ovidiu Sabău, Lukic traversează cea mai bună perioadă a carierei, după un sezon dificil la Universitatea Craiova. La începutul anului 2026, a depășit o ruptură musculară care l-a ținut pe tușă timp de o lună, revenind mai puternic pe teren. Convocarea la echipa națională reprezintă o confirmare a formei sale excelente.
Revenire de formă și secretul forței fizice
Revenirea în lotul național al Bosniei este o mare realizare pentru atacant, chiar dacă nu va juca în meciurile următoare. „Este o onoare și să fiu chemat la națională, chiar dacă nu voi juca pentru Bosnia la această convocare”, a mărturisit Jovo Lukic. Forța sa fizică, vizibilă pe teren, nu provine însă din orele petrecute la sala de forță, o activitate pe care o evită.
„Urăsc să ridic greutăți. Crede-mă că nu-mi place la sala de forță. Tot ceea ce vedeți e puterea naturală (a mea). Mă forțează să merg la sală, mă obligă să fac asta. Dar sunt de acord cu mine: «Bine, nu ai nevoie de prea multe, fă doar puțin și asta e tot!»”, a explicat atacantul.
Adevărul despre perioada de la Craiova
Universitatea Craiova a plătit 400.000 de euro pentru transferul său, dar perioada petrecută în Bănie a fost considerată un eșec, oltenii renunțând la el gratis vara trecută. Cifrele sale de la Craiova, doar 2 goluri în 31 de meciuri, par slabe, însă Lukic oferă o altă perspectivă. „Pentru mine a fost o experiență foarte bună la Craiova. Nu am jucat prea mult, oamenii spun: «Oh, are 30 de apariții, două goluri». Dar câte minute am?! 500 în total, OK? Adică vreo 5-6 jocuri complete”, a clarificat bosniacul.
Pentru el, contribuția pe teren înseamnă mai mult decât statisticile individuale. „Pe mine, personal, nu mă interesează statisticile. Pentru mine, cel mai important lucru este să fiu implicat în joc, să fac ceva pe teren, nu știu, cel puțin să lupt, să salvez mingi, să fac ceva, să creez ceva, să ajut echipa. Dacă ești acolo doar ca să atingi mingea o dată, să marchezi, ei spun: «Oh, e un atacant bun pentru mine». Eu am altă părere”, a continuat Lukic.
Amintirea care l-a marcat: „Am dat foc unei mașini”
Dincolo de fotbal, Jovo Lukic a povestit cu umor o întâmplare din copilărie care ar fi putut avea consecințe grave. „Am dat foc unei mașini. A unui vecin. Accidental. Serios”, a început el relatarea. Incidentul a avut loc pe când avea 11 sau 12 ani, în timpul iernii.
„Era iarnă, aveam niște artificii în mână. Nu din acelea mari, ci din cele pe care le ții în mână și ard încet. Din acelea mici, de la zilele de naștere. Eu și cu prietenul meu, care acum este nașul meu, ne jucam pe afară. Am luat vreo zece din astea, le-am aprins și le-am aruncat în aer. După câteva minute, ne uităm în depărtare și vedem foc. «Ooo, cineva a dat foc la ceva, hai să vedem!». Mergem pe o altă stradă – nimic. Ne întoarcem și vedem din nou foc. Când ajungem acolo, o mașină ardea. Una veche. Proprietarul pusese o prelată pe ea, iar una dintre scântei a căzut pe ea, era fierbinte și a aprins toată mașina”, a povestit atacantul.
Reacția tatălui său a fost surprinzătoare. „Aveam și niște bani în buzunar. Cinci mărci bosniace. Aproximativ 15 lei, poate. Vecinul l-a sunat pe tata. Credeam că mă omoară. Tata m-a chemat și nu mi-a făcut nimic. «Cum ai reușit să faci așa ceva?!», m-a întrebat. I-am zis că-mi pare rău, că plătesc eu paguba cu acele cinci mărci (râde)”, a încheiat Lukic.
Porecle în vestiar și plăceri culinare
În vestiarul lui U Cluj, Lukic este cel care stabilește poreclele colegilor. „Eu mănânc mult, dar comparativ cu Coubiș… Este un monstru, așa îi zic, este o forță. Lui Cisse îi spun «Avatar», mi se pare că părul seamănă precum cel al actorilor din acel film. Nistor? Îi zic că seamănă cu Sid din Ice Age. Gertmonas este «Vikingul». Lui Dino (Mikanovic) îi spun «Nebunul» (râde). Dar este un superom, îl iubesc enorm”, a dezvăluit fotbalistul.
Crescut alături de patru surori mai mari, Jovo se declară un gurmand. A primit cadou două borcane de zacuscă, despre care are o opinie clară: „Îmi place zacusca, doar că la noi se face mai bine. Părerea mea.” Felul său de mâncare preferat este însă altul. „Îmi plac coastele de vită cu sos barbeque, chiar i-am zis soției că aș putea mânca așa ceva în fiecare zi a vieții mele. Aaa, și îmi place mult la all-inclusive, în Antalya, de exemplu”, a recunoscut golgheterul Superligii.
