La 86 de ani, omul de afaceri Ion Țiriac continuă să piloteze, o pasiune pe care o are de peste patru decenii. Întors recent dintr-o călătorie în China, fostul tenismen a dezvăluit regulile stricte pe care le respectă pentru a sta la manșă, inclusiv un test anual obligatoriu în simulator.
Un lux necesar de 40 de ani
Întrebat despre viciile sale la această vârstă, Ion Țiriac a mărturisit că singura sa plăcere costisitoare este legată de aviație. El consideră zborul cu avionul privat o necesitate, nu un moft. „Singurul mare lux care îl am e că călătoresc cu avionul privat. Adică nu-mi mai place să stau în aeroporturi, nu-mi mai place asta și o fac de 40 de ani deja”, a declarat omul de afaceri. Flota sa nu este însă scutită de probleme tehnice. „Am vreo trei, dar nu-mi folosește pentru că mereu trebuie să mai repare unul, să mai repare altul, să mai repare altul.”
Zbor de 10 ore spre Beijing ocolind zonele de conflict
Cea mai recentă călătorie, spre Beijing, a durat considerabil mai mult decât în mod normal. Un zbor care ar fi trebuit să dureze sub opt ore s-a prelungit la zece ore din cauza necesității de a evita mai multe zone de conflict internațional. „Atenție, dacă vreau să vă spun cât am făcut, am făcut două ore mai mult pentru că a trebuit să mă duc jos în Africa până în Egipt… N-am putut să mă duc drept pentru că nu poți să treci peste Iran, nu poți să treci peste Israel, nu poți să treci peste Rusia, nu poți să treci peste Ucraina. Și am făcut două ore mai mult, zece ore am făcut până la Beijing. Dar în mod normal trebuie să fac șapte ore jumate, opt ore”, a explicat Țiriac. Pe o distanță atât de mare, la bordul avionului Bombardier Global, acesta lasă manșa pe mâna piloților profesioniști. „Nu, nu, nu. Când e vorba de așa un zece ore, nu știu ce, am un pat și mă duc și dorm acolo zece ore și-i las pe ceilalți doi piloți.”
Testul anual în „cușcă” și pasiunea pentru aterizare
Pe distanțe mai scurte, în interiorul Europei, Ion Țiriac preia controlul aeronavei. „Ce e în Europa în general pilotez eu cu un căpitan”, a precizat el. Regulile aviatice sunt însă stricte, mai ales la zborurile lungi, unde este nevoie de un echipaj extins. „Dar de exemplu la un voiaj din ăsta ai nevoie de trei piloți. După opt ore ai nevoie de trei piloți, deci eu figurez ca pilot acolo.” Pasiunea sa cea mai mare rămâne momentul aterizării, pe care a efectuat-o personal chiar și la Beijing. „Dar îmi place foarte mult să aterizez”, recunoaște omul de afaceri. Pentru a-și păstra licența de zbor, indiferent de faimă, trebuie să îndeplinească anual două condiții esențiale. „Atâta timp un pilot cât are medicalul și cât își face lecțiile în cușcă (simulator), că în fiecare an eu trebuie să mă duc în cușcă…. Cât iei simulatorul și iei medicalul, nu mai contează vârsta.”
Organizarea la bord și compania Țiriac Air
La întrebarea legată de costul kerosenului, Ion Țiriac a explicat că sarcinile la bord sunt clar delimitate. „Cu kerosenul se descurcă celălalt pilot care își face treburile astea. Eu în general zbor pe partea stângă unde zboară căpitanul. Restul să vorbească cu radioul, cu toate treburile astea.” Piloții care operează aeronavele sale sunt angajați permanenți ai companiei Țiriac Air, fondată în urmă cu peste 30 de ani. „Nu, nu, sunt permanenți. Compania Țiriac Air se ocupă de toate avioanele. Unii au ieșit la pensie dintre toți cei cu care am început acum 30 și ceva de ani. Acum o fac cu o companie austriacă”, a încheiat Țiriac.
