Aproximativ 1.900 de suporteri români se pregătesc pentru deplasarea la Istanbul pentru meciul cu Turcia. Pentru cei care aleg varianta auto, drumul de circa 700 de kilometri de la București se anunță o aventură ce nu poate fi parcursă în mai puțin de 9-10 ore, fără a lua în calcul opririle.
Prima provocare, traversarea Bulgariei
Prima mare provocare în drumul spre Istanbul este Podul Prieteniei de la Giurgiu-Ruse. Aflat în plină renovare, punctul de trecere impune un test de răbdare, cu timpi de așteptare ce pot ajunge între 30 de minute și o oră. Traversarea podului costă 15 lei. Odată ajunși în Bulgaria, este obligatorie achiziționarea vinietei, care costă 40 de lei pentru o perioadă de 7 zile și poate fi cumpărată online sau de la ghișeele de la graniță. Traseul Ruse – Lesovo este un amestec de porțiuni decente de drum și secțiuni pline de cratere, limitatoare de viteză nesemnalizate și animale care pot apărea brusc pe carosabil. Pe acest traseu sunt amplasate 26 de camere de viteză. Drumul trece prin sate aproape pustii și zone împădurite, un reper important fiind baza de pregătire a echipei Ludogorets.
Vama turcă și sistemul de taxare HGS
Al doilea obstacol serios este granița dintre Bulgaria și Turcia, unde se părăsește teritoriul Uniunii Europene. Formalitățile devin mult mai riguroase și includ verificarea documentelor de identitate (pașaport sau carte de identitate), controlul bagajelor și al actelor mașinii. Timpul de așteptare la acest punct de frontieră poate depăși două ore. La intrarea în Turcia, ceasul trebuie dat cu o oră înainte. Pentru a circula pe autostrăzile turcești este necesar sistemul HGS (Hızlı Geçiş Sistemi). Acesta constă într-un sticker lipit pe parbriz, asociat unui cont care trebuie încărcat cu bani. Taxele de drum se retrag automat, fără a fi necesară oprirea la bariere. Pentru un drum până la Istanbul, o sumă de 6 euro ar trebui să fie suficientă.
Autostrada și coșmarul urban de la intrarea în oraș
După trecerea vămii, urmează o porțiune de peste 200 de kilometri de autostradă modernă. Primii 170-180 de kilometri se parcurg rapid, însă apropierea de Istanbul schimbă complet situația. Coloanele de mașini devin tot mai dense, iar intrarea în metropolă este un test de rezistență. Chiar și după miezul nopții, traficul este intens, fiind comparabil cu cel din zona Pipera din București la orele de vârf, 17-19. Vremea ar putea complica și mai mult lucrurile, prognoza anunțând temperaturi maxime de 8-10 grade Celsius, ceață și precipitații.
Cum se conduce și cum te deplasezi în Istanbul
În Istanbul, șofatul este mai degrabă o negociere constantă pentru fiecare metru parcurs. Străzile sunt adesea în pantă abruptă, cu viraje imposibile și unghiuri dificile. Statistic, un șofer din Istanbul pierde în medie 106 ore pe an blocat în trafic. Pietonii reprezintă o categorie aparte, traversând strada oriunde și oricând, cu o atitudine care pare să spună: „eu o să trec, tu vezi cum faci să nu mă lovești”. Cea mai bună soluție pentru deplasare rămâne transportul în comun, utilizat pentru 30% dintre călătoriile zilnice. Metroul este rapid, tramvaiele sunt punctuale, iar feriboturile de pe Bosfor oferă o priveliște deosebită. Un ultim sfat practic este legat de comunicare: sunt șanse mai mari ca localnicii să înțeleagă limba română decât engleza, iar gesticulația este un limbaj universal acceptat.
