Selecționerul George Buricea (46 de ani) a oferit explicații după momentul controversat din finalul meciului pierdut de România cu 31-37 în fața Turciei. Înfrângerea suferită la Buzău a dus la ratarea calificării la Campionatul Mondial din 2027, iar indicațiile antrenorului dintr-un time-out au stârnit numeroase discuții.
„Exprimarea mea a fost o idioțenie”
Cu un minut și 14 secunde înainte de final, la scorul de 31-35, George Buricea le-a transmis jucătorilor un mesaj care a lăsat impresia că nu cunoaște regulamentul. În tur, România câștigase cu 37-32. „Cât a fost scorul în tur? 32-37? La 5 [goluri diferență] ne calificăm noi. OK?!”, le-a spus Buricea handbaliștilor. La un scor egal la general, calificarea s-ar fi decis la aruncările de la 7 metri. Selecționerul susține că a fost doar o greșeală de exprimare, cauzată de tensiunea meciului, nu o necunoaștere a regulilor.
„În primul și în primul rând vreau să vorbesc despre time-out, pentru că într-adevăr m-am exprimat greșit. Dar a fost doar o exprimare nefericită, nu pentru că noi nu am fi știut regulamentul”, a declarat Buricea. Antrenorul insistă că scenariile erau clare pentru toată echipa. „Scenariul calificării era cunoscut în vestiar. Chiar și când am revenit după pauză, antrenorul federal ne-a repetat același lucru, dacă este egal la general la final, vor fi lovituri de la 7 metri. Nu se punea problema să nu știm regulamentul.”
Buricea pune confuzia pe seama frustrării acumulate. „Exprimarea mea a fost o idioțenie, pentru că eram frustrat și nervos de tot ce s-a întâmplat în timpul meciului. Am avut un joc oribil, multe ratări, apărare zero, repriză zero.” El a clarificat și care era, de fapt, planul tactic: „Dar toată lumea știa ce avem de făcut, de aceea nimeni nici nu m-a contrazis. Le-am zis băieților să stăm până la final în atac, să nu terminăm acțiunea mai devreme. Să finalizăm în ultimele secunde, să nu le mai dăm adversarilor șansa să mai aibă un atac. Să rămânem până în ultimele 4-5 secunde, să dăm șut, iar dacă e gol, super, te califici. Dacă nu, măcar mai ai 7 metri în buzunar.”
O regulă veche de ani buni
Antrenorul respinge ideea că nu ar fi fost la curent cu eliminarea regulii golului marcat în deplasare. Acesta a oferit și un exemplu personal pentru a-și susține argumentul. „Nu s-a schimbat ieri, este de câțiva ani așa. Eu, cu CSM Constanța, m-am calificat în grupele European League la Granollers la 7 metri, fiind aceeași situație, scor egal la general după două manșe. Nu au contat golurile mai multe înscrise în deplasare. Deci nu a fost nicio noutate.”
„Niciun antrenor nu poate face nimic”
Dincolo de controversa din finalul meciului, George Buricea consideră că problemele handbalului masculin românesc sunt mult mai profunde. El crede că niciun antrenor de top nu ar putea schimba situația actuală. „Poate să vină mâine Jacobsen și Dujshebaev (n.r. – selecționerii Danemarcei și Franței), nu au ce să facă în situația actuală a handbalului românesc.”
Selecționerul a criticat refuzul unor jucători de a veni la lot și lipsa de soluții. „Pe lângă faptul că nu este normal ca unul și altul să refuze naționala pentru că știu că nu pot păți nimic, deoarece regulile federației permit asta, toată lumea întreabă de ce nu l-am luat pe unul sau pe altul. Dar în realitate trebuie să crești jucători pentru că nu mai avem alții.” În opinia sa, o calificare ar fi fost doar o soluție de moment. „Nici o eventuală calificare în fața Turciei nu rezolva problemele. Doar le ascundeam. Problemele sunt de sistem. Trebuie academii, trebuie metodică, trebuie sprijin pentru copii”, a continuat selecționerul.
Unde sunt academiile?
Buricea a preluat un discurs al jucătorilor, care cer investiții la nivel de juniori, dar acuză lipsa de voință pentru o schimbare reală. „Jucătorii au spus: «Ajutați copiii, trimiteți-i în academii, așa cum a procedat Italia, Insulele Feroe și alte națiuni mai mici». Dar nu există voință reală. Se vorbește mult, dar nu se face nimic.”
Antrenorul consideră că responsabilitatea este a întregului sistem, nu a unui singur om. „Oricine ar veni antrenor, fără sistem, nu poate face nimic. Aici, sus, facem cât putem, cu ce avem la dispoziție. Dar hai să vedem concret cum îi ajutăm pe ăștia mici. Cum rezolvăm problemele? Le rezolvă Buricea? Le rezolvă altcineva? Nu! Este un întreg sistem.”
Soluția propusă de el implică o reformă legislativă și o implicare totală. „Dacă nu ne punem la masă, dacă nu există o metodică după care să lucrăm, dacă nu sunt niște legi clare… Eu am spus mereu: de ce nu putem face o academie? Nu avem banii ungurilor să facem șase academii. Dar putem începe cu una, cu 20 de copii. Dacă începem acum și facem o academie serioasă, cu antrenori buni, preparatori, psihologi, școală, părinții își vor lăsa copiii. Dar ni s-a spus mereu că nu se poate, pentru că legea nu permite cumularea banilor din multe Centre de Excelență. Bun, atunci hai să mergem la minister, hai să schimbăm legea, hai să ne implicăm, să cerem, să luptăm.”
