Fotbalul românesc. Dă semne de viață. Supraviețuirea? O cursă contracronometru. Cluburile din Liga 1 au generat 115 milioane de euro în 2024. Suficient? Nu chiar. Salariile sunt uriașe.
O analiză UEFA, citată de DolceSport, arată o presiune salarială sufocantă. Aproape tot ce intră se duce pe salarii. Dar nu e totul negru. Încasările din bilete au explodat. Transferurile au adus un profit neașteptat. Oare e de ajuns? Greu de spus.
Explozie pe stadioane: Cine mai zice că nu ne interesează?
Unul dintre cele mai îmbucurătoare aspecte: revenirea publicului pe stadioane. Încasările din bilete au atins 18 milioane de euro! Un salt de 40% față de anul trecut! Cifra asta propulsează România pe locul 11 în Europa. La acest capitol. Un semn clar. Când e oferit un spectacol decent, suporterii răspund prezent. Federația Română de Fotbal (FRF) a subliniat importanța acestui aspect într-o prezentare a raportului UEFA.
Salarii uriașe: Gaura neagră a fotbalului românesc
Problema cea mare? Salariile. Costul total al lefurilor în Liga 1 a ajuns la 95 de milioane de euro. 78 de milioane se duc direct către jucători. Rata salariilor raportată la venituri este de 79%. Un nivel considerat extrem de ridicat. „Acest procentaj plasează România pe locul 7 în Europa în clasamentul presiunii salariale”, notează DolceSport. O poziție mai înaltă indică un risc mai mare. Pentru sustenabilitatea financiară a cluburilor. E un cerc vicios. Vrem performanță, plătim mult. Dar nu ne permitem să pierdem.
Transferurile, colacul de salvare neașteptat
Surprinzător sau nu, piața transferurilor a funcționat ca un amortizor. În 2024, s-a înregistrat un profit net de 19 milioane de euro din transferuri. Adică cu 14 milioane mai mult decât în 2023. Acești bani au ajutat la reducerea pierderilor totale. Chiar și așa, rezultatul general înainte de taxe este negativ. Minus 12 milioane de euro. Dar e o îmbunătățire față de anul trecut. Atunci pierderile erau mai mari cu 16 milioane.
Infrastructura: Stadioane noi, dar cine plătește?
Cu 10 stadioane noi construite în ultimii zece ani, România stă bine la infrastructură. Locul 8 în Europa. Nu-i rău deloc. Totuși, finanțarea acestor proiecte depinde în mare parte de autoritățile locale. Investițiile private sunt încă rare. Ieri se discuta despre parteneriate public-privat. Va fi suficient? Timpul va spune.
