Cristina Iacob, regizoarea filmului „Oh, Ramona”: „Orice conține sexualitate, deși există în fanteziile fiecăruia dintre noi, provoacă printre pudibonzi reacții acide”

În mod neașteptat, postările de pe Facebook ale lui Andrei Ciobanu în care își aduce aminte de experiențele amoroase din adolescență au ajuns să atragă un număr considerabil de fani, devenind o carte expusă în librăriile din țară și un cadou râvnit pentru zile de naștere. Îmi aduc aminte de acea perioadă pentru că eram în liceu (a IX-a sau a X-a), iar în timpul orelor mai puțin interesante un sfert din clasă se hlizea pe sub bănci cu telefonul în mână, în timp ce fiecare îi șoptea celui mai apropiat coleg: „Ai ajuns acolo când spune că…?’ sau „Trebuie să citești repede partea asta.’

Așa am ajuns și eu să citesc fragmente din aceste postări, înmânate de colega mea de bancă, ce își ducea mâna la gură după fiecare descriere explicită și spunea râzând printre degete: „nu cred, ce tare’. Nu mai știu exact firul narațiunii, dar îmi amintesc că am abandonat-o după ce am parcurs povestea despre actul sexual pe care personajul l-a avut cu Carla (nu am găsit nimic amuzant în acele rânduri, doar descrieri și comparații jignitoare aduse unei tinere). Având, totuși, curiozități despre modul în care povestea a căpătat contur vizual, i-am pus câteva întrebări regizoarei Cristina Iacob, cea care s-a încumetat să ecranizeze acțiunea din carte.

ELLE: Este mai greu să realizezi un film după o carte sau să construiești un scenariu de la zero?

Cristina Iacob: Cred că mi-a fost mai dificil după carte, pentru că nu îți permiți să faci orice. Trebuie să respecți personajele, plotul etc. Când scrii un scenariu de la zero, ai toată libertatea să te joci, să schimbi și să adaugi ce vrei. În cazul ăsta, ne-am jucat în limitele poveștii inițiale.

ELLE: Cartea a atras numeroase critici. Cum te-ai hotărât să realizezi filmul în ciuda comentariilor?

C.I.: Până să ajungă…