Corina Untilă, eroina Revoluției de la Timișoara

Corina Untilă avea doar 18 ani și era elevă în decembrie 89, când a ieșit pe străzile Timișoarei văzând coloana de manifestanți care cerea libertate. La comemorarea de 25 de ani a Revoluției, ea povestea pe larg felul în care a trăit acele momente. „Era aproape unsprezece, doisprezece noaptea, 16 decembrie 1989. Ne uitam pe geam, vedeam coloana de manifestanţi şi în momentul acela am spus că vreau să merg şi eu cu ei. Mi-a fost ruşine că nu am fost cu ei de când începuseră. Eram cu tatăl meu acasă şi nu a vrut să-mi dea voie să plec. Ne-am certat, i-am spus că trebuie să merg şi eu în stradă, pentru că toţi, toată lumea e în stradă şi cum să stau eu să mă uit doar. Şi, certându-ne, m-am îmbrăcat în trening, m-am dus în hol, mi-am luat geaca numai şi am plecat, nici măcar nu l-am mai salutat.”, povestea ea, citată de Adevărul.

A plecat de acasă cu bucurie, mărturisea Corina Untilă, pentru că în sfârșit putea să strige, alături de ceilalți tineri, „Jos Ceauşescu!”, „Vrem libertate!”, „Români, veniţi cu noi!”. „Eram foarte mulţi oameni”, își amintea ea, „dar ne simţeam unii pe ceilalţi foarte apropiaţi, foarte prietenoşi, ne simţeam de parcă ne cunoşteam de când lumea. Cu aceste sentimente şi senzaţii, de bucurie, am plecat cu coloana aceea de manifestanţi prin oraş ca să strângem cât mai multe persoane care să ni se alăture.”

Euforia lor nu avea să fie de durată. Corina Untilă a relatat felul în care deodată a auzit strigăte: „Fugiţi, fugiţi!” şi, în debandada iscată, i-au căzut cheile din buzunar. S-a întors să le culeagă și a zărit un soldat lovind o bătrână cu patul puștii, moment în…