Peste 2.000 de suporteri români au fost reduși la tăcere pe stadionul din Istanbul, unde naționala lui Mircea Lucescu a fost întâmpinată de o atmosferă ostilă. Gazdele au pregătit o scenografie 3D spectaculoasă încă de la ieșirea de pe tunel, transformând fiecare moment de posesie al tricolorilor într-un coșmar fonic.
Omagiu pentru generația de bronz din 2002
Federația turcă a organizat momentul în detaliu. Chiar înainte de fluierul de start, la una dintre peluze a fost desfășurată o coregrafie impresionantă, care portretiza Generația 2002 a selecționatei Turciei. Aceasta este echipa care a ajuns până în finala mică a Campionatului Mondial din Coreea de Sud și Japonia. Lângă bannerul uriaș a fost afișat un altul, care îi înfățișa pe eroii actuali: Calhanoglu, Arda Guler și Kenan Yildiz. Fundalul a fost completat de mii de cartoane roșii, alături de mesajul: „Aynı ruh, aynı hava”. În traducere, mesajul înseamnă „Același suflet, aceeași atmosferă”.
Istoria Turciei la Campionatele Mondiale
Turcia are o istorie scurtă, dar memorabilă, la turneele finale mondiale. Naționala a participat în istoria sa la doar două ediții ale Campionatului Mondial. Deși obținuse calificarea pentru turneul din Brazilia 1950, s-a retras ulterior din cauza problemelor financiare. Prima prezență efectivă a avut loc în 1954, când echipa a fost eliminată în faza grupelor. A doua participare, cea din 2002, a rămas în istorie. În Asia, selecționata turcă a câștigat medalia de bronz, având un parcurs oprit doar de Brazilia.
Conexiunea lui Mircea Lucescu cu fotbalul turc
Actualul selecționer al României, Mircea Lucescu, are o legătură directă cu acea perioadă de glorie a fotbalului turcesc. La începutul anilor 2000, antrenorul român cochetase deja cu fotbalul din Turcia. El a lucrat cu nume importante din echipa care avea să obțină bronzul mondial în 2002. Printre jucătorii pe care i-a antrenat se numără Emre Asik, Bulent Korkmaz, Hasan Șaș sau Ergun Penbe.
Liniște la imn, apoi un potop de zgomot
Spre deosebire de alte meciuri internaționale, fanii turci au dat dovadă de respect în timpul intonării imnului României. Suporterii au rămas în picioare și nu au fluierat pe parcursul celor câteva zeci de secunde ale „Deșteaptă-te, române”. Atitudinea s-a schimbat complet după încheierea momentului solemn. Cei peste 2.000 de români din sectorul cunoscut ca „Zidul Galben” abia dacă s-au mai putut auzi. Aceștia au fost complet copleșiți de vacarmul declanșat de un stadion întreg, fiecare atingere de balon a jucătorilor români transformându-se într-un test de rezistență psihică.
