O seară liniștită. S-a transformat într-un coșmar. Un coșmar repetat. De șase ori, Sian Sturgis, peste 50 de ani, a trecut prin luxații ale șoldului. Ore de suferință. Atroce. Acuzația ei? Sistemul medical ignoră durerea femeilor. Un sistem surd, susține ea.
Într-o mărturie cutremurătoare publicată de Revista Ioana, Sian povestește cum a zăcut ore întregi în agonie. Soluții existau, însă. Nu e doar o eroare medicală. E o atitudine generalizată. Sistemică. O lipsă crasă de empatie. O incapacitate de a lua în serios suferința unei paciente. Totul a culminat cu un test de sarcină umilitor. La o vârstă la care menopauza era deja o certitudine. Incredibil!
De la petrecere la disperare: coșmarul s-a repetat
Totul a început într-o seară de decembrie, la o petrecere. O zi perfectă, o atmosferă relaxată. Apoi, brusc, piciorul drept i-a sărit din articulația șoldului. „Am trecut, în acea clipă, de la o stare de relaxare și fericire absolută la adâncurile disperării”, povestește ea. Era a șasea oară când trecea prin asta. După o protezare totală de șold în 2020, proteza s-a dislocat de trei ori. A urmat o operație de revizuire în 2024. După care s-a mai dislocat de două ori. Știa exact ce o așteaptă. Gata.
Ore de suferință inutilă. „Am învățat pe calea cea grea că sistemul medical are o problemă cu durerea. În special cu durerea femeilor. Pur și simplu nu o tratează cu seriozitatea și urgența pe care le cere.”
Ore de așteptare, durere ca un șoc electric
Orele care au urmat sunt greu de imaginat. A zăcut nemișcată pe canapea, până la 5 dimineața. Atunci a sosit ambulanța. Morfină și drumul spre spital. Dar lupta abia începea. Durerea? Copleșitoare. „Este atât de intensă încât îneacă orice altceva ca un șoc electric constant.” Ajunsă la spital, a primit ore în șir doar paracetamol. A urlat. A implorat. Nimic. Abia spre seară, analgezice puternice. Scenariul s-a repetat timp de opt zile. „Alternam între a țipa după ajutor și a plânge în tăcere”, spune Sian.
Franța, o altă lume: durerea, o prioritate
Ironia sortii… Singura dată când durerea i-a fost tratată cum trebuie a fost în cel mai dramatic moment. În august 2024, șoldul i-a cedat pe un feribot, în drum spre Spania. Salvare spectaculoasă: elicopter, targă, spital militar în Bordeaux, Franța. Acolo, altă lume. „A fost singura îngrijire cu adevărat civilizată pe care am primit-o în toată această saga tristă”, spune ea. Timp de șase zile, nicio clipă de durere nesupravegheată. Durerea ei era o prioritate. Coincidență?
Test de sarcină umilitor, după menopauză
Sian e convinsă: există o problemă de gen. Durerea bărbaților e văzută ca eroică. Problemele femeilor? Tratatate superficial. Cel mai umilitor moment a fost într-un spital din Kent, în 2023. Test de sarcină. Deși trecută de menopauză. Ca o condiție pentru tratament. A urmat o procedură chinuitoare. „O asistentă a încercat să mă cateterizeze acolo unde zăceam, pe o targă pe un coridor pe unde trecea lumea”, își amintește ea. Cinci încercări dureroase. Testul a confirmat, evident, că nu era însărcinată. „De atunci am infecții urinare recurente și sunt sigură că au început în acea zi”, adaugă Sian. Ceea ce o bântuie nu este ghinionul medical. Ci cruzimea de a fi lăsată să sufere inutil. „Asta este ceea ce retrăiesc în coșmarurile mele. Numărul de dăți în care am fost lăsată în agonie din pură lipsă de grijă.” Atât.
