„Nu vă pot lăsa pe mama ta și pe tine să mă schimbați de scutece și să vedeți cum mă sufoc în convulsii. Vreau să plec ca un bărbat.” Acestea au fost cuvintele unui slovac de 68 de ani, diagnosticat cu scleroză laterală amiotrofică (ALS), înainte de a alege sinuciderea asistată. Decizia a fost pusă în practică în Elveția, una dintre puținele țări europene unde procedura este legală.
Povestea a fost făcută publică de fiul său, Michal, și a declanșat o dezbatere intensă în Slovacia și Europa Centrală. Pentru a-și respecta decizia, familia a suportat o povară financiară considerabilă: procedura a costat 10.000 de euro, echivalentul a 240.000 de coroane cehe. La final, urna cu cenușa i-a fost trimisă acasă prin poștă.
Michal a povestit că, după ce tatăl său a băut lichidul prescris, s-a uitat la el „cu recunoștință și dragoste în ochi” și „a plecat în pace”. Cazul a ridicat o întrebare dificilă, care a mutat drama din sfera privată în centrul unei discuții publice: de ce o familie trebuie să se îndatoreze și să plece în străinătate pentru a curma o suferință considerată insuportabilă? Potrivit Bravonet, exact această problemă a alimentat dezbaterea despre legalizarea procedurii.
Subiectul era deja prezent în spațiul public după cazul Rebeccăi Luna. Influencerița canadiană, diagnosticată cu Alzheimer precoce, a ales moartea asistată medical la 49 de ani. În Canada, procedura (MAID) este legală din 2016 și a fost extinsă în 2021, oferind o alternativă accesibilă cetățenilor.
În Europa, peisajul legislativ este fragmentat. Eutanasia este legală în țări precum Belgia, Olanda, Luxemburg, Spania și Austria. Elveția se distinge prin faptul că permite sinuciderea asistată încă din 1942. Un caz relevant pentru publicul din România este cel al lui Eugen Marin Sabău, un deținut de 46 de ani care a devenit, pe 23 august 2022, primul prizonier din Spania care a beneficiat de acest drept, legea fiind în vigoare acolo din 2021.
Datele publicate de Alliance VITA arată că cererea pentru serviciile de sinucidere asistată este în creștere în fiecare an. Cazul bărbatului slovac ilustrează perfect dificultățile din țările fără o legislație clară: alegerea există, dar implică birocrație, costuri uriașe și călătorii epuizante, adăugând o presiune suplimentară pe umerii familiilor deja afectate de boală.
