„Un personaj nu trăiește doar din clipa în care intră în film și iese din film, trebuie să-i creez o viață înainte și după.“ – un interviu cu Vlad Ivanov

„Se întâmplă și acum să mă sune regizori și să-mi spună ‘te-am văzut în 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile’‘. Sunt 12 ani de atunci, dar pot spune că rolul ăla mi-a deschis porțile spre o carieră destul de bună”, îmi spune Vlad Ivanov într-o cafenea din centrul Bucureștiului. Rolul domnului Bebe din filmul cu care Cristian Mungiu a câștigat Palme d’Or la Cannes a cutremurat spectatorii și i-a inspirat pe regizori să creeze roluri special pentru el. A lucrat cu majoritatea regizorilor români de film care contează, a împărțit ecranul cu Tilda Swinton, Rachel Weisz sau Jim Carrey în producții internaționale și, pe lângă toate astea, face și teatru.

Dar, după zeci de proiecte, cineva care îl zărește întâmplător pe stradă va tresări pentru că l-a văzut în 432 sau, poate, în Câini, thriller-ul lui Bogdan Mirică în care interpretează un personaj care pare întruchiparea răului. Rolurile negative fascinează dintotdeauna și, pentru mulți actori, e la îndemână să le contureze prin câteva ticuri sau excentricități. Vlad Ivanov, însă, este prea curios pentru a rămâne la suprafața lucrurilor și încearcă să înțeleagă motivul pentru care un om ajunge să facă rău, caută umanitatea din el. „Toată lumea tratează lucrurile global și le numește negative, dar ele sunt foarte diferite. Atunci când le construiesc, eu le gândesc foarte diferit. Chiar în clipa în care citesc scenariile caut ca rolul să nu semene cu ce am făcut înainte, nu îmi place deloc chestia asta.”

Un astfel de rol complex este și cel pe care îl interpretează în Sunset / Apusul, al doilea film al regizorului László Nemes, care a avut premiera la festivalul de film de la Veneția. Acțiunea, plasată în…