Megan Frampton, fost redactor-șef la revista care a contribuit la lansarea unor giganți precum R.E.M., Nirvana și Soundgarden, a devenit o fană înfocată a muzicii K-pop. O regină a rock-ului alternativ, crescută cu Gang of Four și Echo & The Bunnymen, a ajuns obsedată de un gen considerat de mulți superficial, totul pornind de la o singură melodie ascultată în 2022.
O singură melodie a schimbat totul
Transformarea a început când o prietenă i-a trimis un link către videoclipul „God’s Menu” al trupei Stray Kids. Momentul decisiv a venit la minutul 1:20, când Felix, unul dintre membri, a rostit cu o voce gravă, guturală, versul iconic: „Gătesc ca un bucătar / Sunt un Michelin de cinci stele”. Incongruența dintre înfățișarea sa și vocea profundă a captivat-o. Felix este ceea ce în comunitate se numește un „stan attractor”, adică primul membru de care un fan se atașează. Deși preferatul ei, sau „bias”, a devenit ulterior Lee Know, Felix a fost poarta de intrare în acest univers.
De la un grup la un univers întreg
Descoperirea nu s-a oprit la Stray Kids. Deoarece trupa a concurat în reality show-ul „Kingdom: Legendary War”, Megan Frampton a cunoscut și alte grupuri. Așa a descoperit Ateez, care a devenit una dintre trupele ei preferate, cu Seonghwa drept bias. Călătoria a continuat cu EXO, ceea ce a condus-o către carierele solo ale membrilor D.O., descris ca un Hozier coreean, Baekhyun și Kai. În final, SHINee au devenit favoriții ei absoluți, grupul ei „ultimate”.
De ce K-pop? Pachetul complet
Atracția pentru acest gen muzical este explicată chiar de ea. „Ceea ce iubesc la K-pop este că reprezintă un pachet complet; are muzică, dans, costume sclipitoare, oameni extrem de arătoși și tone de conținut pentru fani dincolo de videoclipurile muzicale”, afirmă Frampton. Un aspect neașteptat care a atras-o a fost limba. Faptul că nu înțelege versurile o scutește de a analiza texte pe care le-ar putea considera siropoase, permițându-i să se concentreze pe ritm și emoție.
Concertele, o experiență complet diferită
În ultimii patru ani, a călătorit în diverse orașe pentru a vedea live multe dintre aceste grupuri. Un concert K-pop este o experiență distinctă, marcată de lightstick-uri, materiale promoționale distribuite de fani și scandări organizate. Chiar și publicul impresionează prin ținutele alese. Ea compară intensitatea unui astfel de eveniment cu experiențele din trecutul său rock. „Să-i văd pe cei de la Ateez la probele de sunet, cu Seonghwa la doar trei metri în fața mea, a fost la fel de palpitant ca atunci când i-am văzut pe Pixies la CBGB (și mult mai igienic)”, mărturisește ea.
O comunitate neașteptată și primitoare
Deși K-pop-ul este o industrie masivă, sentimentul este unul intim. Fanii ajung să cunoască detalii personale despre artiști, precum preferințele culinare, și învață coregrafiile pieselor preferate. Prin K-pop, Megan Frampton și-a făcut prieteni pe care altfel nu i-ar fi întâlnit. Grupul lor de chat poartă un nume sugestiv, „Nu e metamfetamină”, pentru că, după cum explică, „deși recunoaștem cu toții o dragoste poate excesivă pentru K-pop, «măcar nu e metamfetamină»”. Comunitatea K-pop s-a dovedit a fi primitoare, incluzivă și vibrantă.
