Italia este în stare de șoc după ce a ratat calificarea la al treilea turneu final consecutiv, o premieră negativă pentru o fostă campioană mondială. Eșecul din barajul cu Bosnia-Herțegovina, scor 1-1 și 2-4 la penalty-uri, a dus la demisiile președintelui Federației, Gabriele Gravina, team-managerului Gianluigi Buffon și selecționerului Gennaro Gattuso. Analiza cifrelor indică o problemă structurală majoră, cu un procent de 67,5% jucători străini în Serie A.
O ligă cu subtitrare în italiană
Cauza principală a eșecului pare să fie chiar în campionatul intern. Serie A a devenit „cea mai internaționalizată ligă din Europa”, cu un procent de 67,5% jucători străini. Problema nu este neapărat prezența masivă a fotbaliștilor din alte țări, ci calitatea adesea modestă a acestora și lipsa de valorizare a talentelor locale. Fenomenul de „colonizare” este vizibil încă de la nivel de juniori, unde prezența străină a depășit pragul de 32%.
Tinerii italieni, simpli spectatori pe tușă
Consecința directă este că fotbaliștii italieni nu mai au unde să joace pentru a se dezvolta. O analiză a cotidianului Tuttosport descrie situația: „Tinerii italieni rămân pe tușă, doar spectatori ai unui campionat care nu-i așteaptă și nici nu îi dezvoltă suficient. Fără continuitate, fără obiective reale, fără responsabilitate: devine imposibil să fii pregătit pentru tricoul albastru al echipei naționale”.
Cifrele sunt clare. Jucătorii formați în propriile pepiniere au prins doar 9% din minutajul total în acest sezon de Serie A. Prin comparație, în Spania procentul este de peste 21%, în Franța de 14%, iar în Germania și Anglia depășește 13%. Doar 63 de jucători de câmp italieni au reușit să bifeze 15 sau mai multe meciuri cu cel puțin 45 de minute pe teren. Trendul a fost confirmat și în perioada de transferuri din iarnă, când 58 din cele 70 de mutări au implicat jucători străini.
Un fotbal lent și izolat de Europa
Pe lângă componența loturilor, o altă problemă majoră este stilul de joc practicat în campionatul italian. Serie A are cel mai scurt timp efectiv de joc dintre marile ligi europene, cu o medie de doar 52 de minute și 55 de secunde. Viteza mingii este un alt indicator al decalajului: 7,6 m/s în Italia, comparativ cu 9,8 m/s în Premier League și 10,4 m/s în Champions League.
Explicația este oferită de jurnaliștii italieni: „Jocul e mai lent, mai puțin dinamic și mai puțin solicitant din punct de vedere fizic. Mai puțin spațiu pentru jucătorii tineri înseamnă mai puține perspective de calitate. Un nivel tehnic mai scăzut reduce ritmul jocului, iar un ritm mai slab compromite competitivitatea internațională”. La această situație se adaugă și o izolare a jucătorilor de top, doar 12% dintre fotbaliștii convocați la națională evoluând în străinătate. Procentul este de 27% în cazul Spaniei și de 68% pentru Franța.
Profitul primează în fața performanței
Controlul străin nu se manifestă doar pe teren, ci și la nivelul conducerii cluburilor. Majoritatea echipelor din Serie A sunt deținute de investitori străini, printre care americani, un canadian, un indonezian și chiar românul Dan Șucu la Genoa. Pentru acești proprietari, performanța este adesea sinonimă cu profitul economic, în timp ce rezultatele sportive și trofeele trec pe un plan secund. Această strategie afectează direct dezvoltarea tinerilor fotbaliști italieni.
Rezultatele slabe se văd și în competițiile europene, unde Serie A a trimis o singură echipă în optimile de finală ale Champions League, pe Atalanta, eliminată categoric de Bayern. Chiar și interesul publicului a scăzut dramatic. Suporterii sunt mai degrabă interesați de echipele de club, iar naționala a devenit un subiect de interes doar la turneele finale sau în momente de criză. O cifră ilustrează perfect prăbușirea: în 2006, după câștigarea titlului mondial, Gazzetta dello Sport a vândut 2.302.088 de exemplare. Astăzi, tirajul ziarului abia depășește 100.000 de exemplare.
