Un ordin executiv semnat pe 13 martie de Casa Albă a creat o undă de șoc în industria modei din SUA. Ordinul vizează o aplicare mult mai strictă a regulilor pentru eticheta „Made in America”, cerând agențiilor guvernamentale, în special Comisiei Federale pentru Comerț (FTC), să intensifice controalele și să aplice amenzi mai dure.
Ce înseamnă, de fapt, „Made in America”?
Definiția etichetei „Made in America” este extrem de ambiguă, ceea ce provoacă confuzie în rândul producătorilor. Formularea vagă a ordinului face dificilă orice reacție concretă din partea companiilor. „Cadrul actual ‘Made in America’ este strict în principiu și ambiguu în practică”, explică Simardev Gulati, CEO al companiei Everbloom. „Standardul FTC cere ca ‘totul sau aproape totul’ dintr-un produs să fie fabricat în SUA, dar în lanțurile de aprovizionare moderne, în special în industria textilă, producția rareori funcționează așa.”
Reacția designerilor: între speranță și scepticism
Opiniile din industrie sunt împărțite. Alexandra O’Neil, designerul brandului newyorkez Markarian, salută o verificare mai atentă, considerând că ar putea ajuta la diferențierea firmelor care produc local de cele care doar asamblează final un produs. „Multe companii fac aproape totul în străinătate, expediază în SUA și apoi cos o singură cusătură finală și spun că este ‘Made in the U.S.’”, afirmă O’Neil. „În acest moment, nu știu cât de mult se aplică legea.” Alți designeri sunt sceptici. Meredith Stoecklein, fondatoarea brandului Lein, consideră că majoritatea brandurilor respectă deja regulile existente. „Este un standard în industrie să menționezi de unde provin materialele tale”, spune Stoecklein. „Se simte un pic ca și cum [administrația] își asumă meritele pentru ceva ce era deja în vigoare.”
Problema materialelor importate
Cea mai mare provocare pentru brandurile de haine este dependența de materiale care nu sunt produse pe teritoriul SUA. Multe țesături esențiale, precum mătasea sau dantela, sunt importate. Branduri precum Markarian și Lein importă materiale din Italia și Franța, dar realizează croiala, cusutul și asamblarea finală în New York. „Dacă ai putea spune ‘Made in America’ doar dacă fiecare material în parte ar proveni tot din SUA, aproape nimeni nu ar putea folosi eticheta”, subliniază O’Neil. „Nimeni nu poate face lucrurile perfect, iar dacă firmele fac un efort să producă aici, acest lucru ar trebui susținut.” O soluție ar fi etichetarea calificată, o practică deja folosită de multe companii. „Deoarece lanțurile de aprovizionare din modă sunt foarte globalizate și se bazează adesea pe textile importate, majoritatea brandurilor nu pot îndeplini acest prag și folosesc în schimb mențiuni calificate precum ‘Fabricat în SUA cu materiale importate’ sau ‘Tăiat și cusut în SUA’”, explică Mark Burstein, vicepreședinte la Inspectorio.
Viitorul producției locale este sumbru
Realitatea din teren este descurajantă pentru producătorii locali. Industria textilă și de îmbrăcăminte se numără printre sectoarele de producție cu cel mai rapid declin din Statele Unite. Potrivit Asociației Naționale a Producătorilor, în ultimele 12 luni s-au pierdut 98.000 de locuri de muncă în producția americană. Datele Biroului de Recensământ arată că 98% dintre companiile de producție din SUA au mai puțin de 200 de angajați. Pentru acești mici producători, presiunea este imensă. Departamentul de Urbanism al orașului New York estimează că 114 afaceri din industria de confecții din Manhattan ar putea fi evacuate în următorul an din cauza chiriilor în creștere. Înăsprirea regulilor ar putea agrava situația. „Materiile prime precum bumbacul nu sunt exclusiv din SUA, iar SUA nu are infrastructura de procesare pentru sarcini precum producția de țesături de la început până la sfârșit. Prin crearea unor reglementări mai stricte, și mai puțini retaileri vor atinge pragul pentru a-și menține statutul de ‘Made in America’ pe măsură ce se extind”, avertizează Sam Vise, fondatorul Optimum Retailing. Meredith Stoecklein, de la Lein, confirmă presiunea: „Este o comunitate mică de meșteșugari aici, în New York City. Și devine tot mai mică. Fabricile își micșorează spațiile pentru că nu-și permit chiria în Manhattan. Acum câțiva ani se vorbea despre mutarea producției de îmbrăcăminte din New York în Brooklyn doar pentru a putea plăti chiria.”
