Inocența pierdută: Eva Ionesco, despre copilăria ei tumultuoasă și filmele care au vindecat-o

La 5 ani, a devenit muza mamei sale, Irina Ionesco, o fotografă româncă stabilită la Paris, care a pozat-o în ipostaze provocatoare – chiar pornografice. La 11 ani, când a apărut în ediția italiană a revistei Playboy și și-a făcut debutul ca actriță în The Tenant al lui Roman Polanski, era deja o obișnuită a scenei de noapte a Parisului anilor ’70. Sunt doar câteva dintre secvențele de viață care au făcut-o celebră pe Eva Ionesco. Când victimă a unei mame abuzive, când personaj-cheie al vieții de noapte la o vârstă foarte fragedă sau actriță într-o serie de filme problematice. Destinul Evei Ionesco sună atât de neverosimil încât doar ea însăși putea să îl povestească. Ceea ce a și făcut în 2011, când a trecut din fața camerei în spatele ei, pentru a exorciza povestea copilăriei sale confiscate în filmul My Little Princess, care a avut premiera la festivalul de film de la Cannes.

La 54 de ani, Eva Ionesco a venit la TIFF pentru a-și prezenta cel de-al doilea lungmetraj, Golden Youth, și el profund autobiografic, unde se inspiră din adolescența sa pentru a vorbi despre pierderea inocenței. Acesta, este de altfel, un laitmotiv al filmelor sale. „Eu cred că femeile au nevoie să-și regăsească, într-un fel sau altul, inocența. Mi se pare că e ceva ciclic la femei, poate că la bărbați e diferit, dar femeile au nevoie să-și regăsească inocența. Poate că mă înșel, dar la femei pierderea inocenței e ceva marcant, mai ales când vorbim de dragoste. Chiar dacă se întâmplă mai târziu, nu neapărat în adolescență, resimțim nevoia de a regăsi momentul ăla de inocență”, spune regizoarea.

În Golden Youth, Rose și Michel sunt doi adolescenți idealiști și îndrăgostiți…