Antrenorul Firicel Tomai a dezvăluit un episod halucinant petrecut în 2004, în timpul unui meci al lui Victor Hănescu la turneul ATP de la Sankt Polten, Austria. Adversarul românului, sârbul Nenad Zimonjic, a cedat nervos și a recurs la un gest obscen chiar pe terenul central, șocând asistența redusă.
Injurături și un gest obscen pe terenul central
Meciul din optimile de finală părea o simplă formalitate pentru Victor Hănescu, care s-a impus categoric cu scorul de 6-2, 6-2. Contextul era însă special. În primul tur, Nenad Zimonjic reușise o victorie uriașă în fața lui Andre Agassi, dar în fața românului și-a pierdut complet cumpătul. Firicel Tomai, fostul antrenor al Simonei Halep, își amintește perfect scena tensionată. „În turul unu, Zimonijic îl bate pe Agassi. Joacă Victor cu Zimonjic, în turul doi și îl bate Victor, conduce. Zimonjic a și făcut dublu cu Mergea, ulterior, după mai mulți ani. Era foarte nervos: ne înjura… pe Victor, nu pe mine, personal, dar a înjurat, cu români, cu ‘curva’, cuvintele lor”, povestește Tomai.
Nervozitatea sârbului a culminat cu un gest care a depășit orice limită a sportivității. Într-un moment de frustrare maximă, Zimonjic a oferit o imagine greu de imaginat într-un meci oficial ATP. „La un moment dat, făcuse un atac, Victor l-a pasat, iar el se întoarce, își dă jos șortul și chilotul și a ripostat, ca atare: ne-a arătat fundul. Așa a fost în momentul ăla. Nu era foarte multă lume, dar era meci oficial, tur doi la Sankt Polten, pe terenul central. A fost o fază mișto,” își aduce aminte, amuzat, Firicel Tomai.
Paradoxul victoriilor mari fără antrenor în lojă
Cariera lui Victor Hănescu a fost una solidă, atingând locul 26 în clasamentul ATP și bifând o performanță notabilă, un sfert de finală la Roland Garros. Un detaliu interesant este că cele mai mari succese individuale ale sale au venit în momentele în care antrenorul Firicel Tomai nu se afla în loja sa. În 2008, Hănescu a câștigat unicul său titlu ATP din carieră la Gstaad, în Elveția, fiind singur la turneu. Acest tipar s-a repetat și la cea mai răsunătoare victorie a sa. Întrebat care a fost cea mai memorabilă prestație a elevului său, Tomai a răspuns fără ezitare. „Cu Rafael Nadal, la Paris, când l-a și învins, pe hard. Eu, la acel meci, nu am fost, am avut examen la kinetoterapie. L-a bătut pe Nadal fără mine și mă bucură.”
O lecție de maturitate gândită strategic
Absența antrenorului din tribune nu era o simplă coincidență, ci parte dintr-o strategie pe termen lung. Firicel Tomai considera că aceste experiențe îl forțau pe Hănescu să se responsabilizeze și să înțeleagă mai bine toate aspectele vieții din circuitul profesionist. „La un moment dat, după ce Victor s-a maturizat, eram acasă, făceam studiile în kinetoterapie, terminasem ANEFS și aveam mai multe de făcut. Îl trimiteam pe Victor la turnee, din când în când, singur sau cu prietena. Îl ajuta să conștientizeze, să se maturizeze”, explică tehnicianul.
Logica din spatele acestei decizii era simplă și viza dezvoltarea personală a jucătorului. Un sportiv trebuie să gestioneze singur toate detaliile administrative atunci când nu are un antrenor alături. „Când ești cu antrenor la turneu, antrenorul se ocupă de terenuri, de toate mărunțișurile, iar jucătorul se poate concentra doar la joc. În absența antrenorului, observi cât de multe lucruri mai sunt de făcut, iar, atunci, apreciezi altfel liniștea pe care o ai cu antrenor. Victor și la Gstaad a câștigat fără mine,” a concluzionat Tomai. Ironia face ca Nenad Zimonjic, protagonistul gestului de la Sankt Polten, să nu fi urcat niciodată mai sus de locul 176 ATP la simplu, dar să ajungă numărul 1 mondial în proba de dublu.
